Se împlinesc 75 de ani de la cel de-al doilea şi cel mai mare val de deportări staliniste în Basarabia. Victimele tragediei au fost comemorate la Chişinău de către supravieţuitori ai represiunilor, oficiali şi simpli cetăţeni.
LAZAREV LARISA, victima deportărilor: „Am fost deportaţi în 49, mama cu patru copii, tata a fost arestat cum au venit ruşii că el a fost primar în sat. Am suferit tare mult, mama mi-a murit acolo. Nu ni s-a întors gospodăria înapoi că era deja cumpărată şi au făcut acolo fabrică de apă minerală.”
ALEXANDRU GURDUZA, ruda deportaţilor: „ Patru familii, neamuri de-ale mele au fost deportate care în 41 care în 49. Au trăit în bordee ani de zile, au tăiat lemne, au tăiat păduri, au lucrat la cele mai grele lucrări.”
Acţiunile de comemorare a victimelor staliniste de acum 75 de ani au început pe Aleea Gării, la monumentrul Trenul Durerii. Evenimentul a început cu o slujbă religioasă şi cu depuneri de flori.
MAIA SANDU, preşedintele Republicii Moldova: „ În baza unor liste, oameni care îşi duceau traiul demn, paşnic în casele lor, în satele lor, au fost ridicaţi în toiul nopţii soldaţi şi duşi la mii de km de meleagurile lor natale, atât valora viaţa pentru un regim totalitar. Moldovenii niciodată nu au vrut război, iar cei care au cunoscut teroarea acelor timpuri abia îşi reţin lacrimile când vorbesc prin ce au trecut.”
IGOR GROSU, preşedintele Parlamentului Republicii Moldova: „A fost primar sau profesor, vă daţi seama cât de hidos era acel regim şi pentru simplu fapt că omul a fost ceva, a ocupat o funcţie. Asta e memoria şi tragedia noastră. Din păcate vedem ceva similar ce se întâmplă acum în Ucraina, copii deportaţi, părinţi care nu ştiu unde sunt copiii lor. ”
VALENTIN DOLGANIUC, preşedinte, Partidul Reîntregirii Naționale "Acasă": „ Este una din cele mai triste zile ale neamului nostru românesc pentru că pe acest teritoriu, scopul principal a fost distrugerea elementului naţional românesc. Cei care au fost deportaţi au fost floarea naţiunii în 1949, în 1941, omorâţi prin foametea organizată 45-46. Toate acestea dor, toate acestea nu pot fi uitate şi toate acestea nu pot fi iertate.”
Iar în Piaţa Marii Adunări Naţionale, pentru al doilea an la rând, a fost deschisă expoziţia Trenul Durerii, de astă dată într-un format nou, cu elemente de grafică virtuală.
MĂDĂLINA COCIU, jurnalist TVR MOLDOVA: „După cum puteţi vedea, în acest tren, numit al durerii, găsim mai multe înregistrări audio, fotografii şi texte documentare. Iar în cartea memoriei care poate fi citită digital sunt trecute numele persoanelor care au fost deportate de regimul sovietic.”
„ Vă închipuiţi în aşa condiţii în aceste vagoane. Eu am stat puţin în vagonul de alături şi simţeam cum mă înăduşeam. Este straşnic, îngrozitor. A fost un calvar pentru familiile deportate.”
NCRON ANA MARIA DUMBRĂVEANU, membru echipa organizatorică: „Am făcut posibil să avem în acest an în cadrul expoziţiei o instalaţie virtuală de realitate augmentată. Invităm oamenii să ia flyere cu ei acasă, prin intermediul qr codului pot să aibă vagonul cu toată expoziţia acasă, poţi să vezi mărturii ale oamenilor deportaţi.”
În noaptea de 5 spre 6 iulie 1949, regimul sovietic a ridicat de la casele lor 36 mii de oameni sau peste 11 mii de familii de basarabeni. Ei au fost duși în Siberia, în lagăre de muncă forțată, iar averile le-au fost confiscate.
