Alegătorii din Franța s-au mobilizat din nou pentru a împiedica extrema dreaptă a lui Marine Le Pen să preia puterea. Dar mișcarea anti-Le Pen a fost a câștigat la limită.

Alegerile au avut un rezultat haotic, niciun partid neavând suficiente locuri pentru a obține o majoritate în parlament, ceea ce aruncă politica franceză într-o confuzie care ar putea dura luni de zile.

Macron a convocat alegerile anticipate în iunie, în încercarea de a opri din drum partidul de extremă dreapta al lui Le Pen, Adunarea Națională (AN). Însă partidul acesteia și-a îmbunătățit profilul și a obținut cu 50 de locuri mai mult decât în 2022, în timp ce coaliția liberală a președintelui a regresat.

Prim-ministrul lui Macron, Gabriel Attal, a declarat că își va prezenta demisia, dar nu este deloc clar cine ar putea prelua conducerea, notează TVR Info.

Se pare că nimic din toate acestea nu a diminuat starea de spirit a președintelui francez. La o întâlnire privată cu aliații săi duminică seara, Macron a fost optimist, spunându-le: „Ideile noastre sunt încă vii și [noi] nu am pierdut alegători”, potrivit unei persoane prezente care a vorbit cu Paris Playbook.

Cu politica franceză în dezordine, iată ce trebuie să știți despre ce înseamnă toate acestea.

Guvernarea Franței va fi infernală acum

Camera inferioară a legislativului francez cu 577 de locuri nu reprezintă un peisaj liniștitor: împărțită între stânga, centru și extrema dreaptă. Niciun grup nu este nici măcar aproape de o majoritate, toate fiind sub 200 de deputați.

„Nu este posibil să guvernezi Franța dacă nu ai între 240 și 250 de deputați”, a declarat Sylvain Maillard, deputat al partidului Renașterea al lui Macron. „Am fost președinte al grupului Renaissance cu o coaliție de 250 de parlamentari și era deja foarte complicat”.

Chiar dacă alianța de stânga și liberalii lui Macron au fost de acord să colaboreze și să voteze tactic pentru a opri AN al lui Le Pen din calea spre victorie, o coaliție mai profundă între cele două grupuri pentru a guverna Franța pare puțin probabilă.

Franța Nesupusă a veteranului de extremă-stânga Jean-Luc Mélenchon, unul dintre partidele din cadrul alianței de stânga, a exclus guvernarea cu liberalii președintelui. De asemenea, prim-ministrul lui Macron, Gabriel Attal, a declarat că partidul său nu va împărți niciodată puterea cu Mélenchon.

Duminică seara, Attal a deschis ușa conducerii unui guvern interimar care să asigure o anumită stabilitate în timpul Jocurilor Olimpice de la sfârșitul acestei luni.

Oricare ar fi guvernul care va ieși din această încurcătură, este puțin probabil să fie stabil pentru mult timp. Discuțiile privind bugetul din această toamnă vor fi prima piatră de încercare. Franța se află sub presiune pentru a-și reduce deficitul după ce a ratat obiectivele la începutul anului. Există multe idei asupra cărora stânga, liberalii și extrema dreaptă nu vor fi niciodată de acord. Politica fiscală se află aproape în fruntea listei.

Le Pen a căzut, dar nu a ieșit din scenă

După primul tur de scrutin, AN al lui Le Pen era pe cale să câștige puterea pentru prima dată în istoria sa. Acest vis a fost făcut țăndări duminică seară, după ce centriștii lui Macron și alianța de stânga au colaborat pentru a menține extrema dreaptă afară, spre deliciul pro-europenilor mainstream.

Atmosfera sumbră de la evenimentul electoral al AN a spus multe, activiștii huiduindu-l pe Mélenchon, iar președintele partidului, Jordan Bardella, condamnând înțelegerea elitistă dintre centru și stânga drept o „alianță nenaturală”.

Cu toată amărăciunea, partidul însă și-a crescut dramatic numărul de deputați. Cât de mult îi mai poate ține establishment-ul departe de putere?

„Este o bulversare politică, chiar dacă AN nu va ajunge să conducă țara”, a declarat Benjamin Morel, analist politic la Universitatea Panthéon-Assas, Paris.

Cei din mișcarea lui Le Pen sunt „marii câștigători ai alegerilor”, a spus Morel. „Milioanele de voturi se traduc într-o mană financiară”, a spus el cu referire la finanțarea de stat care va urma rezultatului.

Acest lucru o plasează pe Le Pen într-o poziție puternică – cu o nemulțumire numai bună de exploatat – înainte de probabila sa campanie pentru președinția Franței, când Macron se va retrage în 2027. „Au o poveste grozavă înainte de 2027: pot spune că victoria lor a fost furată, iar ei sunt alternativa reală”, a declarat Morel.

Pariul lui Macron a eșuat, dar ar fi putut fi mai rău

În urmă cu o săptămână, se părea că Macron se îndreaptă spre dezastru, cu alegerile sale anticipate care nu numai că nu au reușit să o oprească pe Le Pen, dar au pus partidul acesteia la un pas de putere.

Până duminică seară, coaliția sa de centru a evitat ce era mai rău, supraviețuind ca forță parlamentară, deși mai mică, în timp ce partidul lui Le Pen a eșuat. Dar micile consolări nu pot ascunde realitatea că extrema dreaptă este acum mai puternică și liberalii mai slabi, înaintea unei curse prezidențiale larg deschise în 2027.

Înainte de alegerile anticipate, președintele conducea cel mai mare grup din parlament. Acum va trebui probabil să colaboreze cu un politician din opoziție în calitate de prim-ministru. Autoritatea sa în țară și credibilitatea sa în străinătate au fost afectate.

Dar, potrivit lui Alberto Alemanno, profesor la HEC Paris, Macron a procedat bine prin convocarea de alegeri anticipate, chiar dacă acestea s-au încheiat într-o încurcătură. „Văd o mulțime de tensiuni latente în Franța, o mulțime de probleme care nu au fost abordate”, a spus el. „El a deschis Cutia Pandorei, țara nu este mulțumită de macronism și strigă după un nou sentiment de apartenență politică”.

Mélenchon nu va fi la conducere

Dacă a existat un câștigător, acesta a fost veteranul radical de stânga Mélenchon, care a câștigat cursa pentru a-și transmite mesajul, sărind pe scenă la mitingul partidului său pentru a-i cere lui Macron să numească un prim-ministru de stânga și să aducă mișcarea sa la putere.

„Suntem pregătiți pentru asta”, a declarat Mélenchon. Candidatul la președinție a indicat că nu l-ar deranja să devină el însuși prim-ministru al Franței.

Acest lucru nu se va întâmpla.

Atitudinea lui zeloasă este toxică pentru mulți politicieni din prima linie, cu fascinația sa pentru autocrații din America Latină, accesele sale de furie și atacurile virulente asupra adversarilor. Recent, criticii l-au acuzat că flirtează cu antisemitismul atunci când a părut să minimalizeze atacurile împotriva evreilor din Franța.

Mélenchon nu poate convinge nici măcar alte partide din cadrul alianței de stânga din care face parte să îl aducă la putere.

Coaliția mai largă de stânga – sub stindardul Noului Front Popular – se destramă deja. Duminică seara, liderii săi transmiteau mesaje contradictorii cu privire la obiectivele lor.

În timp ce Mélenchon a declarat că stânga va aplica „manifestul nostru, nimic altceva decât manifestul nostru”, eurodeputatul Raphaël Glucksmann, liderul unui partid mai mic din alianță, a părut mai conciliant, oferindu-se să „vorbească, să dezbată și să schimbe cultura politică”.

Ce ar putea ieși din această încurcătură?

Nu există un răspuns simplu la această întrebare. Având în vedere că niciun partid nu a câștigat categoric, este posibil ca președintele să opteze pentru o perioadă de reflecție, care va da timp partidelor să poarte discuții de coaliție.

Macron ar putea apoi să apeleze la o personalitate de stânga pentru a forma un guvern, dat fiind că stânga a devenit cel mai mare grup din parlament.

Partidul Socialist, de exemplu, nu a exclus în totalitate formarea unei coaliții mai largi, dar este puțin probabil ca partidul lui Mélenchon, Franța Nesupusă, să fie de acord să își diminueze manifestul.

Alternativ, Macron ar putea numi un guvern interimar, menținându-l pe Attal în funcția de premier. El ar putea chiar să adopte modelul italian și să numească o echipă tehnocrată de experți sub conducerea unei figuri consensuale. O astfel de administrație s-ar abține de la elaborarea unor planuri ambițioase și s-ar concentra pe menținerea în funcțiune a roților statului.

O astfel de administrație limitată s-ar baza pe un acord tacit între partide diametral opuse de-a se abține de la răsturnarea sa, fie și numai pentru a liniști piețele și partenerii internaționali.

Dar un guvern interimar sau al tehnocraților „riscă să fie foarte frustrant din punct de vedere democratic”, a avertizat analistul politic Morel. „Francezii au votat masiv, centrul a fost învins, iar dacă se termină cu Attal ca prim-ministru, nu este un lucru bun pentru democrația franceză”.