În urmă cu zece ani, la începutul lunii mai 2014, după mai multe luni de tulburări politice generalizate în Odesa, ciocnirile de stradă dintre facțiunile pro-Rusia și cele pro-Ucraina au dus la un incendiu mortal în clădirea Sindicatelor din oraș. Încă nu este clar cine anume se face vinovat de aceste decese, scrie publicația Meduza.
Cu toate acestea, mașina mediatică de stat rusă a început să turuie propagandistic despre incendiu încă de a doua zi, caracterizând evenimentele ca fiind un atac nemilos al „neonaziștilor ucraineni” asupra civililor vorbitori de limbă rusă.
În deceniul care a trecut de atunci, incendiul clădirii Sindicatelor a intrat în mitologia politică rusă. Rămâne una dintre principalele povești pe care propaganda rusă le folosește pentru a-i dezumaniza pe ucraineni și pentru a-și justifica războiul împotriva țării, notează TVR Info.
Incendiul din 2 mai 2014 din clădirea Sindicatelor din Odesa a fost punctul culminant al mai multor luni de ciocniri de stradă între susținătorii Ucrainei și ai recentei Revoluții a Demnității din țară, pe de o parte, și activiștii pro-Rusia, pe de altă parte.
Rusia a anexat Crimeea în luna martie a aceluiași an. În altă parte, în estul Ucrainei, „separatiștii” înarmați au capturat orașe din regiunile Donețk și Lugansk, ucigând oficiali guvernamentali și activiști locali care li s-au opus. În aprilie, s-au format „republici populare” autoproclamate în regiunile Donețk, Lugansk și Harkov. Autoritățile ucrainene i-au evacuat rapid pe „separatiști” din Harkov, dar celelalte „republici” s-au dovedit mai durabile.
Au existat tensiuni politice și în Odesa. Activiștii pro-Rusia și „anti-Maidan” au instalat o tabără în piața din fața clădirii sindicatelor. Apoi, la 2 mai, înaintea unui meci din campionatul de fotbal, fanii celor două echipe adverse – Cernomoreț Odesa și Metalist Harkov – au decis să organizeze un marș comun „pentru o Ucraină unită”. Diverse alte organizații și activiști locali ai Euromaidanului s-au alăturat evenimentului.
Organizatorii marșului pentru Ucraina unită spun că au convenit asupra traseului de protest cu tabăra anti-Maidan cu o zi înainte de marș, cu scopul de a evita ciocnirile. Liderii anti-Maidan au promis că nu vor organiza o contramanifestație. Cu toate acestea, unii din tabăra pro-Rusia nu s-au considerat legați de aceste acorduri.
Marșul pentru o Ucraină unită a început în jurul orei locale 15:00. Primele ciocniri de stradă au avut loc într-o altă parte a orașului, la aproximativ o milă și jumătate (circa 2,5 kilometri) de clădirea Sindicatelor. Oamenii, atât de partea pro-Ucraina, cât și de partea pro-Rusia, au aruncat cu pietre, petarde și cocteiluri Molotov și au distrus vitrine de magazine, stații de autobuz și mașini. Au fost descărcate arme de foc, iar șase persoane au fost ucise.
Confruntările din centrul orașului Odesa au durat aproximativ șase ore, extinzându-se la Kulîkove Pole, piața din fața clădirii Sindicatelor. Suporterii au luat cu asalt și au capturat tabăra anti-Maidan, iar între 300 și 350 de activiști anti-Maidan s-au ascuns în clădirea Sindicatelor. Unii dintre ei au adus înăuntru rămășițele baricadelor din lemn ale taberei, împreună cu generatoare de gaz și provizii pentru fabricarea de cocktailuri Molotov. Zeci de persoane au rămas blocate în interiorul clădirii, unde 32 de persoane au murit intoxicate cu monoxid de carbon. Alte zece persoane au sărit pe ferestre și au murit. Salvatorii au ajuns la fața locului la o jumătate de oră de la declanșarea incendiului.
Unii activiști pro-ucraineni au încercat să ajute la eliberarea protestatarilor anti-Maidan blocați în clădire. Dar chiar și în timp ce incendiul făcea ravagii, împușcăturile au continuat.
„Forțele de ordine nu au înțeles”
Ancheta privind ciocnirile din primăvara anului 2014 de la Odesa a eșuat.
Serviciile municipale și agențiile de aplicare a legii au stat cu mâinile în sân toată ziua de 2 mai. Potrivit lui Viktor Serdiuk, un expert al publicației independente de investigații The May 2 Group, poliția a fost demoralizată de recenta revoluție din Ucraina, de ocuparea Crimeei de către Rusia și de izbucnirea ostilităților în Donbas. „Forțele de ordine nu înțelegeau ce ar trebui să facă și cui trebuie să raporteze. Prin urmare, au făcut greșeli și au acționat ca și cum nu ar fi fost instruiți”, consideră Serdiuk. În absența unor informații oficiale clare, s-au răspândit zvonuri – unii au spus că în subsolul clădirii Sindicatelor se aflau sute de cadavre, ascunse pentru a ascunde dovezile de tortură și de utilizare a gazului toxic.
Canalele oficiale de la Kiev au insistat asupra faptului că decesele au fost rezultatul interferenței rusești. Autoritățile naționale au sugerat că în spatele incendiului nu se aflau doar activiști locali anti-Maidan, ci și grupuri armate care s-au infiltrat în Ucraina din Transnistria vecină, o republică separatistă recunoscută la nivel internațional ca parte a Republicii Moldova. Scopul lor, a declarat Kievul, era de a crea o Republică Populară Odesa separatistă, pro-rusă. Nu a existat niciodată o confirmare definitivă a acestei teorii.
Kievul a trimis mai multe grupuri operative la Odesa pentru a efectua investigații detaliate cu privire la evenimentele din 2 mai. Grupurile pro-ruse au organizat mitinguri regulate în care au cerut anchetarea „masacrului asupra oamenilor obișnuiți comis de banderite și naziști”. Mitingurile lor au fost difuzate frecvent în emisiunile de știri ale televiziunilor rusești.
Forțele de ordine ucrainene au deschis mai multe dosare penale. Cel mai mediatizat caz se referă la primele revolte din 2 mai, înainte ca tulburările să ajungă la clădirea sindicatelor. Șaptesprezece ucraineni și doi cetățeni ruși au fost considerați suspecți în acel caz. Cu toții au fost achitați în 2017, deoarece ancheta nu a reușit să prezinte suficiente dovezi privind vinovăția activiștilor anti-Maidan. Doi dintre suspecți, ucraineanul Serhîi Doljenkov și rusul Evgheni Mefedov, au fost implicați la scurt timp într-un alt dosar penal, de data aceasta pentru încălcarea integrității teritoriale a Ucrainei. În 2019, Ucraina i-a trimis pe Doljenikov și Mefedov în Rusia în schimbul de prizonieri politici ucraineni. Într-un alt caz important, un activist pro-Ucraina, Serhîi Hodiak, este încă acuzat de uciderea unui protestatar anti-Maidan, dar procesul său nu a început încă. Până în prezent, 13 judecători s-au recuzat.
Achitările au fost „sabotaj deschis, corupție și lipsa de voință și incapacitatea de a se ocupa de un caz de o asemenea anvergură și fără precedent”, spune Tetiana Herasimova, jurnalistă și coordonatoare a grupului „2 Mai”. Ea susține că acuzarea s-a prăbușit în instanță din cauza neglijenței anchetatorilor de la Kiev. Activiștii ucraineni și internaționali pentru drepturile omului consideră că ancheta privind ciocnirile nu a respectat standardele Convenției Europene a Drepturilor Omului.
După începerea invaziei pe scară largă a Rusiei în Ucraina, instanțele din Odesa au emis primele verdicte privind inacțiunea forțelor de ordine și a salvatorilor în timpul incendiului din clădirea Sindicatelor. Dmitro Fucedji, un fost șef adjunct al poliției din regiunea Odesa, a fost condamnat la 15 ani de închisoare. Însă nu și-a ispășit niciodată pedeapsa. La fel ca mulți inculpați în cazuri similare, Fucedji a fugit din țară în 2014.
Activiștii și jurnaliștii locali au recunoscut în urmă cu câțiva ani că au încetat să mai urmărească cazurile judiciare legate de ciocnirile din primăvara anului 2014 din Odesa – atenția lor s-a mutat către alte probleme.
La sfârșitul anilor 2010, cercetătorii din domeniul social au făcut o descoperire surprinzătoare: majoritatea ucrainenilor au declarat că își aminteau că protestatarii pro-ruși se aflau ei înșiși în spatele morților din rândurile lor.
„O operațiune specială satanică”
În deceniul care a urmat, propaganda de stat rusă a folosit incendiul de la clădirea sindicatelor ca o justificare ex post facto pentru anexarea Crimeei de către Rusia și pentru susținerea autoproclamatelor „republici populare” din estul Ucrainei. Propaganda despre incendiu a ajutat, de asemenea, autoritățile să răspândească sentimentul antiucrainean în Rusia. Diplomații ruși au organizat în mod regulat expoziții, conferințe și mese rotunde orientate spre promovarea ideii că „bandele neonaziste” și „escadroanele morții” au creat un „genocid civil” în Odesa.
Cu doar câteva zile înainte de invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina, Vladimir Putin a promis că îi va „pedepsi” pe cei responsabili de „imolarea participanților la un protest pașnic”, declarând că îi cunoaște pe nume pe cei responsabili.
Procesul de transformare în mit a incendiului foarte real și mortal al clădirilor Trade Union a început aproape imediat. O componentă centrală a propagandei a fost contrastul dintre locuitorii din Odesa, care se presupune că erau toți pro-Rusia și îngrijorați de statutul limbii ruse în Ucraina, și „radicalii fasciști” care ar fi coborât din Kiev și Liov pentru a-i ucide. Niciodată până atunci propagandiștii ruși nu mai folosiseră atât de liber o retorică sâcâitoare și dezumanizantă.
Știrile televiziunilor rusești au început să compare evenimentele de la clădirea Sindicatelor cu Hatîn, un sat din Belarus pe care naziștii l-au ars până la temelii cu aproape toți locuitorii săi prinși în clădiri în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. (Hatîn este un nume celebru în Rusia, dar incendierea satelor și a locuitorilor lor a fost o practică nazistă destul de obișnuită în Belarus în timpul războiului). Începând cu perioada sovietică, memoria oficială a celui de-al Doilea Război Mondial a fost concepută pentru a trezi durere și venerație în rândul populației sovietice, și apoi rusești. Propaganda din jurul Odesei a marcat una dintre primele dăți în care mașina de propagandă a folosit războiul pentru a stârni, în schimb, furie. În prezent, această întorsătură particulară a devenit atât de comună încât pare să-și fi pierdut aproape toată puterea.
În timpul acestei campanii de propagandă, au fost lansate atât de multe versiuni diferite și adesea contradictorii ale evenimentelor, încât publicul rus nu avea cum să distingă realitatea de ficțiune. Știrile rusești spuneau că membrii Sectorului de Dreapta, o coaliție liberă de naționaliști ucraineni de dreapta, au ocupat clădirea, ucigând, violând, torturând și hăcuind bărbați, femei și copii. Incendiul a fost descris ca un „masacru planificat” precedat de „un ordin de distrugere”, dar și ca „crimă rituală” și „o operațiune satanică specială”. A existat o poveste mincinoasă despre o femeie însărcinată arsă de vie.
Experții în dezinformare consideră că talk-show-urile rusești, mai mult decât orice alt mediu, au fost cele care au normalizat pozițiile radicale anti-occidentale și anti-ucrainene și au contribuit, de asemenea, la sprijinul popular rusesc pentru autoproclamatele „republici populare” din regiunile ucrainene Donețk și Lugansk. Mulți voluntari ruși au numit evenimentele „Hatînul Odesei”, lucru care i-a convins să meargă să lupte în Donbas.
Astfel, incendiul clădirii Sindicatelor a devenit un eveniment cu semnificație simbolică. Zece ani mai târziu, a devenit aproape imposibil de separat evenimentele reale de diferitele interpretări asupra celor întâmplate.
Semnificația evenimentelor din 2 mai depinde acum în întregime de punctul de vedere politic al fiecăruia. Cei care susțin Ucraina pur și simplu nu pot accepta posibilitatea ca activiștii Euromaidanului să fie responsabili de moartea a 42 de persoane. Cei care susțin „lumea rusă” văd pretutindeni crimele „regimului de la Kiev” și ale „neonaziștilor ucraineni”. Cei care au murit în clădirea Sindicatelor sunt, pentru ei, martiri.
În ambele cazuri, interpretarea precede faptele. Și niciuna dintre interpretări nu are nimic de-a face cu justiția.
