De ce nu se teme preotul să critice deschis agresiunea rusă în Ucraina?

Arhiepiscopul Victor

„Mi-a auzit predica la slujbă și nici măcar nu a putut termina de ascultat. Spiritul satanic a spulberat-o. A fugit spunând: «Predica ta este politică! Și ai mari probleme!»”, povestește arhiepiscopul Victor Pivovarov.

Acesta s-a născut în 1937 în regiunea Altai. Tatăl său a murit în primul an de război, iar mama sa a crescut singură patru copii.

„Chestia este că am urât bolșevismul încă de când eram copil. Am văzut cum cekiștii, bolșevicii, au abuzat-o pe mama mea. Tatăl nostru a fost ucis pe front, noi eram patru copii, iar ea era bolnavă. Au torturat-o. Și am făcut un jurământ, s-ar putea spune, să mă răzbun pe bolșevism pentru asta”, spune arhiepiscopul Victor.

După război, a absolvit o școală cu șapte clase și a intrat la un colegiu tehnic. În 1951, un „om al catacombelor” a venit să locuiască ca chiriaș în familia sa, ceea ce i-a schimbat viața lui Pivovarov pentru totdeauna.

„Oamenii catacombelor” din URSS erau membri ai bisericii care nu recunoșteau autoritatea sovietică și care desfășurau slujbe ilegale. În 1963, Victor Pivovarov a intrat la Academia Teologică din Moscova, dar a fost ulterior exmatriculat din ultimul an din cauza activităților sale de opoziție.

Înainte de prăbușirea Uniunii Sovietice, a predicat ilegal și a reparat biserici și icoane. După aceea, a fost hirotonit în rang de preot în Biserica Ortodoxă Rusă din străinătate, iar în 2006 a devenit arhiepiscop al Bisericii Ortodoxe Ruse.

Biserica Sfântul Pokrovsko-Tihonovski

Sloviansk-pe-Kuban se află la o oră și jumătate de mers cu mașina de Krasnodar. Aici slujește Victor: la Biserica Sfântului Ocrotitor al Mijlocirii.

„Arhiepiscopul Victor este un om de modă veche; nu prea mai există așa ceva acum.”

„Teolog. Milostiv. Păstorul adevărat...”.

„Nu există prețuri fixe pentru rugăciuni sau lumânări. Este o chestiune de conștiință. Donezi sau nu, nimeni nu va spune nimic împotriva ta.”

Așa spun enoriașii. Există aproximativ o sută de vizitatori obișnuiți ai locașului.

Enoriașul care a provocat scandalul și l-a raportat la poliție nu a fost văzut aici nici înainte, nici după. Potrivit asistentului arhiepiscopului, Victor atrăsese deja atenția autorităților înainte, din cauza declarațiilor sale despre anexarea Crimeei și serviciul în străinătate.

„Arhiepiscopul Victor și-a dedicat întreaga viață luptei pentru cauza corectă. Oamenii au un fel de iluzie că trebuie să te rogi, iar apoi Dumnezeu te va salva. Dumnezeu nu te va mântui dacă nu muncești, nu ai dragoste sau pur și simplu privești cum se face răul... Dacă nu-l denunți, nu lupți, atunci nu ești creștin”, spune asistentul arhiepiscopului, ieromonahul Ionah.

Războiul

„Un ofițer de poliție a venit la biserica noastră pentru a întocmi un raport privind denunțarea ei. Era o amendă de 40.000 de ruble pentru că a vorbit împotriva acțiunilor lui Putin din Ucraina”, spune ieromonahul Iona.

Enoriașii au strâns banii pentru amendă. Potrivit părintelui Victor, unii ofițeri de poliție și angajați ai administrației sunt în tăcere solidari cu el și participă la slujba sa, dar nu îl susțin în mod public.

„Dacă tancurile străine sunt acolo, sub ferestrele noastre, înseamnă că suntem în război cu un dușman, un intervenționist. Dar dacă tancurile noastre se află într-o țară vecină, iar soldații noștri îi torturează sălbatic pe oameni, duc un război invaziv, atunci sunt blestemați. Un astfel de război este blestemat atât de Dumnezeu, cât și de oameni”, spune arhiepiscopul Victor.

Arhiepiscopul a petrecut ani de zile interpretând Apocalipsa. Potrivit acestuia, războiul nuclear se apropie și nu se teme de consecințele declarațiilor sale.

„Asta aștept, să fiu ucis sau băgat în închisoare. Atunci lumea va ști și se va întreba cine a fost, de ce a știut dinainte”, spune preotul.

Ieromonahul Iona răspunde cu mai multă reținere la întrebarea despre posibilele represalii: „Represiunea este ceva de care ne temem, desigur. Dar, în măsura în care trebuie, vorbim congregației pentru că ne temem de represalii din partea lui Iisus Hristos mai presus de toate, pe care îl slujim. I-am încredințat viețile noastre. În caz contrar, vom deveni deconectați de Dumnezeu. Trebuie să facem ceea ce facem”.