Despre oraşul situat pe şapte coline, cu Soborul Vechi şi cu vizitii care transportau călători, puţini îşi mai amintesc astăzi. Acesta este Chişinăul altor vremuri. Oraşul vechi a rămas doar în memoria copiilor de atunci şi în puţine case din centrul istoric. Printre cei care duc mai departe adevărata istorie a Chişinăului este şi artistul plastic Lică Sainciuc.
DANIELA DANILOVA: „Suntem în apropierea Bisericii "Sfânta Vinere", într-o zonă din care, practic, a început să se dezvolte Chișinăul. Acum, acest loc este cunoscut ca centrul istoric al orașului. Însă doar unele porțiuni de drumuri pavate, case păstrate din generație în generație și unele familii care le locuiesc mai păstrează vie amintirea Chișinăului din acele vremuri”.
Pe o stradă, astăzi, intens circulată de maşini, găsim casa familiei Sainciuc. Construită acum 111 ani, este una dintre puţinele urme ale oraşului vechi. A fost ridicată de bunicii lui Lică Sainciuc şi, aşa cum îi place artistului plastic să zică, rămâne a fi o casă vie.
LICĂ SAINCIUC, artist plastic: „Trebuia (n. r. bunelul)să adune semnăturile oamenilor că ei vor conductă de apă. MUSCA Şi oamenii nu voiau să se iscălească, se temeau, ziceau: ,,dar dacă o să vină ruşii?. Bunelul - ce are?! asta e apă!" Casa… ea este vie, ea trăieşte. Noi am împărţit convenţial: asta este camera lui tata, cealaltă – a mamei şi în hol sunt eu…”.
Lică Sainciuc face parte din a şaptea generaţie de chişinăuieni a familiei sale, iar în cărţile lui a reconstituit harta oraşului vechi.
LICĂ SAINCIUC, artist plastic: „Chişinăul are o istorie foarte artificială. El a fost distrus, în 40 au venit ruşii. Aici poţi da de vină războiul, dar războiul s-a terminat, ruşii au fost victorioşi şi ei continuau să îl distrugă. Şi iată toată partea asta veche a fost nimicită… bisericile mai vechi, Sf. Ilie, Soborul Vechi, piaţa veche a fost nimicită. Centrul medieval a fost nimicit. Mai la vale era partea cea mai veche, unde e Mazarachi, unde era casa Mariei Cebotari, se numea bulgărie, bulgărie înseamnă grădini regate”.
Artistul plastic ne-a povestit cu drag despre copilărie şi momentele frumoase trăite în Chişinăul acelor vremuri.
LICĂ SAINCIUC, artist plastic: „Ce cadou mi-a făcut mama… un fel de simbol… Eu eram mic, cred că încă nu umblam la şcoală. Uniunea Pictorilor era undeva în partea de sus a oraşului. Pe strada următoare stătea o birjă pe sanie, trasă de cal. Şi ea zice: hai, mergem. Un fel de taxi era, înţelegi…”.
Tot Lică Sainciuc ne povesteşte despre arterele principale, dar şi despre primele repere ale oraşului.
LICĂ SAINCIUC, artist plastic: „Noi suntem foarte aproape de începutul oraşului, încă două intersecţii la vale şi este Bâcul. Bâcul era atunci, 500 de ani în urmă, arteră de transport. Nu cum ne imaginăm noi, cu vapoare… dar erau nişte plute, el avea mult mai multă apă. La Chişinău primele străzi care s-au pavat erau lângă Fântâna cea Mare, iarăşi… nu se ştie de Fântâna cea Mare. Asta este primul reper al Chişinăului, era o fântână foarte abundentă. Şi de asta s-a făcut târg, se făcea comerţ în zona aceea”.
Părinţii lui Lică Sainciuc, artiştii Valentina Rusu-Ciobanu şi Glebus Sainciuc, sunt şi astăzi o amintire vie nu doar pentru chişinăieni, fiind şi cetăţeni de onoare ai oraşului pe care l-au iubit atât de mult.
