De-a lungul anilor, municipiul Chişinău s-a schimbat arhitectural şi urbanistic. Sunt însă clădiri care au rezistat cu stoicism în faţa evenimentelor istorice, unele dramatice, şi pot fi admirate şi astăzi. În reportajul ce urmează vedeţi cum au trecut testul timpului câteva dintre cele mai importante monumente, emblematice pentru oraşul Chişinău.
Prima atestare documentară a municipiului Chişinău datează din anul 1436. În document se menţionează despre o localitate aşezată pe malurile râului Bâc, partea de jos a oraşului actual, unde la acea vreme existau în jur de 12 căsuţe modeste construite din bârne, paie, lut şi piatră. Treptat, oraşul creşte, se transformă în târg, iar după 1812 devine un centru administrativ politic al noii Gubernii Basarabia. În cele 588 de pagini de istorie, Chişinăul creşte atât pe orizontală, cât şi pe verticală, numit şi oraşul de pe 7 coline.
ION ŞTEFĂNIŢĂ, istoric: A fost pârjolit de vreo cinci ori în urma războaielor ruso-turce, două Războaie Mondiale, ultima conflagraţie rade de pe harta administrativă a oraşului peste 70 de procente din fondul construit. Oraşul îşi revine în perioada postbelică, în noi stiluri, volume şi sectoare. Oraşul de pe 7 coline: Botanica, Buiucani, Ciocana, Telecentru şi Chişinăul vechi – cu centru.
Printre obiectivele importante din infrastructura edilitară a Chişinăului se numără şi Gara, construită în perioada anilor 1869 – 1870. O primă schiţă a fost făcută de arhitectul Alexandru Bernardazzi. Primul tren care se opreşte în Gara Chişinău vine dinspre est, de la Tiraspol. În 1871, Calea Ferată se extinde, în direcţia Corneşti, an care marchează începutul paginilor de istorie pentru infrastructura căilor ferate din Basarabia.
ION ŞTEFĂNIŢĂ, istoric: Acea Gara, în al doilea Război Mondial, a fost distrusă, a fost aruncată în aer. După cel de-al Doilea Război Mondial, cunoscutul arhitect Sciusev propune un nou concept pentru noua Gară din Chişinău. Într-un concept tradiţional, fiind folosită piatra de calcar, cărămida, Gara de astăzi pe care o avem pe harta adminstrativă a Chişinăului este o schiţă propusă după cel de-al Doilea Război Mondial. În anii "70, cu un proiect de restaurare, de reabilitare iar la începutul anilor 2 000 au fost ultimele lucrări de reabilitare a Gării Feroviare din Chişinău.
Un alt obiectiv cu o valoară istorică însemnată este Clubul Nobilimii, actualul cinematograf "Emil Loteanu", edificiu unde au fost luate cele mai importante decizii politice din Basarabia. Aici a avut loc şi receptia prilejuită de Ziua Unirii din 27 martie 1918. Primele date documentare despre acest edificiu datează din 1820, pe atunci Clubul Englezesc. La finele secolului al XIX-lea, un incendiu a distrus clădirea, apoi la iniţiaitiva primarului de atunci, Carol Schmidt, edificiul este reconstruit şi găzduieşte Clubul Nobilimii Basarabene, o structură paralelă Clubului Englezesc, dar mai democratică și cu membri diverși. Clubul Nobilimii a fost vizitat de Regele Ferdinand I și de regina Maria, în 1925.
ION ŞTEFĂNIŢĂ, istoric: Clădirea nu s-a păstrat, iarăşi – al Doilea Război Mondial a ras de pe faţa pământului mai multe obiective importante, printre ele şi Clubul Nobilimii. Noul proiect propus în 1952 a luat direcţia unuia alt concept, deja caracteristic acelei perioade. Arhitectul Voiţehovski propune acea schiţă pe care o cunoaştem noi astăzi şi unde citadinii de astăzi merg să privească un film.
Un alt monument arhitectural este şi "Gimnaziul de Băieţi nr. 1", numit mai târziu Liceul Nr. 1, după care Liceul regional din Chişinău, amplasat pe teritoriul actualului Muzeu Naţional de Istorie a Moldovei. Considerată una dintre cele mai vechi instituţii de educaţie din istoria Basarabiei, şcoala îşi începe activitatea în data de 12 septembrie 1833. Cea de-a doua conflagraţie mondială a afectat grav infrastructura acestui monument, iar peste trei decenii este lovit de o altă tragedie.
ION ŞTEFĂNIŢĂ istoric: În 1977 în urma cutremurului din luna martie a avut de suferit iar ceee ce avem astăzi este, de fapt, o copie a acelei. Autenticitatea ei a fost păstrată prin proiectul de reconstrucţie care a fost propus de autorităţi la sfârşitul anilor "70.
Acum, însă, oraşul este privit diferit de locuitorii său. Unii îl vor ca pe vremuri, alţii - mai modern.
„Faptul că se reconstruiesc, renovează e bine, dar vă zic – eu ţin la infrastructură şi asta mă doare. Eu sunt recent întoarsă din Diaspora de 9 luni încoace. În ceea ce priveşte clădirile istorice, mi-aş dori mai multă protecţie pentru ele dar şi un plan urbanistic, nu ştiu, poate el există. Trebuie să fie o combinaţie, ce e vechi să fie conservat şi plus să modernizat oraşul cu elemente de arhitectură nouă. Combinaţie nou-vechi, neapărat trebuie să fie. Unele clădiri istorice sunt foarte frumoase, unele - chiar foarte autentice. Au o vibraţie veche, lucru minunat. În acest fel se accentuează cultura şi trecutul atât a oraşului cât şi a culturii.”
În prezent, municipiul Chişinău are 610 monumente de arhitectură şi o populaţie de peste 600 de mii de locuitori.
