În calitate de șef al unei puteri NATO vitale din punct de vedere strategic, care unește Europa cu Orientul Mijlociu, influența internațională a lui Erdoğan este critică. Acasă, cu o economie care se luptă să facă față unei inflații galopante, provocările sale interne sunt descurajante.

Alegerile de duminică au reprezentat una dintre cele mai mari amenințări la adresa domniei lui Erdoğan de până acum. El este cel mai impunător lider al Turciei de la Mustafa Kemal Atatürk încoace, care a fondat țara în urmă cu 100 de ani - și a câștigat, cu 52% la 48%, cu o campanie care i-a întărit crezul autoritar.

„Rezultatele arată că președintele poate desfășura politici identitare pentru a obține o victorie în ciuda celor mai grave condiții economice de la criza financiară din 2001”, a declarat pentru Politico Emre Peker, director pentru Europa la compania de consultanță Eurasia Group, referindu-se la prăbușirea financiară care a contribuit la instaurarea domniei lui Erdoğan în urmă cu peste două decenii.

Criticii președintelui spun că victoria sa reflectă stăpânirea pe care o are asupra resurselor statului. Aceștia spun că acesta transformă țara într-un stat mai autoritar, prin influența sa asupra majorității mass-media și prin încarcerarea unor personalități importante din opoziție și din societatea civilă. Teama exprimată de multe grupuri de opoziție este că încă cinci ani cu Erdoğan la putere ar putea da o lovitură devastatoare democrației turcești, notează stiriletvr.ro.

Susținătorii lui Erdoğan spun că votul reflectă aprecierea turcilor pentru cei 20 de ani de mandat, mai întâi ca prim-ministru, apoi ca președinte.

Ei susțin că țara este mult mai puternică decât era în urmă cu 20 de ani, datorită creșterii economice, a îmbunătățirii infrastructurii și a unui rol mai activ în afacerile mondiale - și că președintele nu se teme să adopte o linie independentă față de Occident, în ciuda statutului Turciei de membru al NATO.

Remarcând polarizarea extremă dintre taberele pro și anti-Erdoğan, Peker a declarat că victoria realesului președinte „arată cât de consolidată este baza sa și că este vorba de [abia] mai mult de jumătate din electorat, care a ia decizii de mai bine de două decenii.”

El a adăugat că, la fiecare alegeri succesive, Erdoğan a adoptat o linie mai dură în ceea ce privește problemele naționaliste și conservatoare.

În discursul său de victorie de la Ankara, Erdoğan însuși a semnalat că este puțin probabil să facă compromisuri cu privire la stilul său de om puternic în următorii cinci ani. El a spus că politicianul kurd încarcerat Selahattin Demirtaș - fost lider de partid și candidat la președinție - ar trebui să rămână în închisoare. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a declarat că acesta ar trebui să fie eliberat.

Dar există o provocare care nu se află în totalitate sub controlul său: economia Turciei.

Turcia a suferit din cauza unei inflații foarte mari - care la un moment dat, anul trecut, a atins 85% - și a unei monede slabe, care vineri a atins un minim istoric față de dolar. Banca centrală a țării a rămas, de asemenea, fără rezerve înainte de vot.

O problemă importantă este dacă Turcia va lăsa lira să se deprecieze și mai mult acum că alegerile s-au încheiat sau dacă va fi forțată de piețe să facă acest lucru.

O întrebare și mai importantă este dacă Erdoğan va reveni la politici economice mai ortodoxe sau va continua cu actualul mix de cheltuieli mari și rezistență la creșterea ratelor dobânzilor. Mulți economiști spun că această combinație este nesustenabilă și riscă o criză în urma alegerilor, iar lira va fi vulnerabilă la atacuri.

Însă Erdoğan refuză să se miște. În discursul său de victorie de la Ankara, el a promis că va menține ratele dobânzilor la un nivel scăzut, ceea ce, potrivit lui, va reduce inflația, un argument pe care mulți economiști mainstream îl resping ca fiind absurd.

Un aliat sfidător

Poate că cel mai mare obiectiv pentru alte țări este ceea ce înseamnă realegerea lui Erdoğan pentru poziția Turciei în relațiile mondiale. Sub conducerea sa, Turcia a devenit un actor crucial și un aliat sfidător în multe chestiuni vitale, nu în ultimul rând războiul Rusiei din Ucraina.

Ankara a refuzat să se alăture sancțiunilor impuse Rusiei în urma invaziei lui Vladimir Putin în Ucraina, dar a jucat un rol esențial în negocierea unui acord care să permită exportul de cereale ucrainene prin Marea Neagră. În calitate de membru NATO, Turcia a aprobat intrarea Finlandei în alianță, dar încă blochează aderarea Suediei.

Peker, de la Eurasia Group, a prezis că „Ankara va menține legături diplomatice și economice solide cu Moscova, rămânând în același timp un aliat critic, dar dificil, al NATO”. Drept urmare, Erdoğan va ratifica în cele din urmă aderarea Suediei la NATO dacă i se va permite să cumpere mai multe avioane F-16 de la SUA, a spus el.

Turcia are o relație neplăcută cu UE, nu doar din cauza percepției europene că Erdoğan a subminat statul de drept în propria țară, ci și din cauza amenințărilor sale de a trimite în bloc milioane de refugiați sirieni găzduiți în prezent în Turcia.

„Turcia va transmite un mesaj Occidentului prin aceste alegeri”, a declarat Erdoğan în comentarii combative luna trecută. „Această țară nu se uită la ceea ce spune Occidentul, nici atunci când luptă împotriva terorismului, nici atunci când își stabilește politicile economice.”

Acum, că alegerile s-au încheiat, Erdoğan este mai puternic ca niciodată. Aliații NATO ai Turciei vor urmări cu nerăbdare să vadă dacă își respectă promisiunile sau dacă își respectă amenințările.