Ministerul Educaţiei şi Ştiinţei al Ucrainei

Domnului Şkarlet Serhii Mîkolaiovici, Ministru ad-interim

Subsemnaţii, reprezentanţi ai uniunii civice Consiliul Naţional al Românilor din Ucraina, care cuprinde 20 de ONG-uri naţional-culturale şi organe de presă ale comunităţii româneşti din Ucraina (regiunile Cernăuţi, Transcarpatică, Odesa şi Kiev), vă adresăm rugămintea de a soluţiona problema legată de predarea în “limba moldovenească”  în şcolile din regiunea Odesa.

În contextul implementării Legii Educaţiei şi a Legii învăţământului mediu secundar, de la 1 septembrie 2020 aceste şcoli riscă să fie trecute la limba ucraineană de predare, cu păstrarea unei părţi a materiilor în limba maternă, conform cotelor stabilite prin lege. În acelaşi timp, implementarea noii legislaţii educaţionale, pe care o respingem în mod categoric, privind şcolile cu predare în limba română, care este limbă a UE, se va produce începând cu anul 2023. Astfel, copiii care vorbesc aceeaşi limbă, divizată în mod artificial în română şi moldovenească, vor avea un acces diferit, neegal, la educaţie în limba maternă.

În R.Moldova predarea în şcoli se efectuează în limba română; totodată în Declaraţia de Independenţă a statului vecin postsovietic se menţionează că limba oficială a R.Moldova este limba română, iar Curtea Constituţională a R.Moldova, prin decizia sa din 05.12.2013, fapt menţionat şi de către Comisia de la Veneţia, a statuat că, Declaraţia de Independenţă prevalează asupra Constituţiei R.Moldova.

De asemenea, toate acordurile, la cel mai înalt nivel, încheiate între Ucraina şi R.Moldova, dar şi la nivelul ministerelor educaţiei ale celor două state, au fost semnate în limbile ucraineană şi română. Din păcate, „şcoli moldoveneşti” există doar în regiunea Odesa a Ucrainei şi în regiunea separatistă transnistreană, finanţată de Rusia din motive geopolitice.

În această situaţie, Ucraina, ca stat proeuropean, ar trebui să renunţe la un asemenea clişeu comunist – “limba moldovenească”, împotriva căreia au protestat atât Academia Română cât şi Academia de Ştiinţe a R.Moldova. Chiar şi Comisia de la Veneţia în Opinia sa de după examinarea Legii Educaţiei din Ucraina, în decembrie 2017, a arătat că, “merită să fie menţionată  situaţia particulară a persoanelor care se identifică moldoveni, a căror limbă este aceeaşi cu limba vorbită de minoritatea română şi, prin urmare, limbă  a UE”. Ucraina s-a angajat oficial să respecte  recomandările Comisiei de la Veneţia, motiv pentru care ignorarea acestor recomandări de către Kiev pare a fi stranie.

Oleksandr Bankov, Secretar de Stat în MAE al Ucrainei, care până mai recent a fost Ambasador al Ucrainei în România, a declarat pentru mass-media românească, că nu există nicio limbă moldovenească, aceasta fiind una artificială, creată de URSS.

Având în vedere cele de mai sus, vă rugăm să luaţi act de argumentele juridice, politice şi culturale pentru renunţarea la folosirea sintagmei de “limbă moldovenească” şi recunoaşterea faptului că în şcolile din regiunea Odesa  predarea se efectuează în limba română, unificând totodată programele de învăţământ pentru toate şcolile cu limba română de predare din Ucraina.  Amintim aici faptul că, până în anul 1998 a existat un singur program de învăţământ pentru elevii românofoni ai regiunilor Cernăuţi, Transcarpatică şi Odesa. Începând cu anul 1998, în lipsa acordului profesorilor şi părinţilor, la solicitarea lui Anatol Fetescu, preşedintele Asociaţiei moldovenilor din Ucraina, agronom de profesie, şcolile din regiunea Odesa au fost trecute la aşa-numita limbă moldovenească de predare. Constatăm astfel că, Ucraina preferă să urmeze poziţiei unui agronom de profesie, susţinut de Tiraspol, şi nu poziţiei Academiilor de Ştiinţe ale celor două state vecine.

Astfel, într-o primă etapă, Ministerul Educaţiei şi Ştiinţei ar trebui să respecte recomandările Comisiei de la Veneţia şi să amâne perioada de implementare a legilor educaţiei în sfera lingvistică, pentru şcolile sus-menţionate ale regiunii Odesa, de la 2020 la 2023. Cu regret constatăm că solicitările colectivelor pedagogice ale regiunii Odesa n-au dat niciun rezultat.

 Poziţia Consiliului Naţional al Românilor din Ucraina reflectă şi cerinţele a trei asociaţii pedagogice – membri ai Consiliului nostru: Asociaţia Cadrelor Didactice de Etnie Română din Regiunea Cernăuţi, Asociaţia Cadrelor Didactice de Etnie Română din regiunea Odesa şi Asociaţia ştiinţifico – pedagogică “Aron Pumnul” din Ucraina.

Cerem să reacţionaţi cât mai curând posibil la solicitarea noastră, întrucât începutul noului an şcolar (1 septembrie) este foarte aproape, dar şi pentru evitarea restrângerii dreptului copiilor la educaţie în limba maternă.

Cu respect, membrii Comitetului Coordonator al Consiliului Naţional al Românilor din Ucraina

Ilie T. Zegrea, preşedintele Societăţii Scriitorilor Români din Cernăuţi

Vasile Tărâţeanu, preşedintele Centrului Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi”

Vasile Bâcu, preşedintele Societăţii pentru Cultură şi Literatură în Bucovina „Mihai Eminescu”

Marin Gherman, preşedintele Centrului Media BucPress – asociaţia jurnaliştilor români din Ucraina

Mihai Mecineanu, preşedintele Asociaţiei Cadrelor Didactice de Etnie Română din regiunea Odesa

Elena Piligaci, preşedintele Asociaţiei Cadrelor Didactice de Etnie Română din regiunea Cernăuţi

Mircea Pilat, preşedintele Asociaţiei Ştiinţifico-Pedagogice „Aron Pumnul” din Cernăuţi

Sursa: Zorile Bucovinei