La doar câteva sute de kilometri de graniţa noastră se dau lupte grele în care zeci de bărbaţi, mulţi foarte tineri, sunt grav răniţi. Echipele ucrainene de paramedici lucrează contracronometru şi reuşesc să salveze vieţi şi să trateze leziuni, dar şi traume psihologice. Trimişii speciali ai TVR în Ucraina au surprins momentele tensionate în care un autobuz special pentru evacuarea răniţilor de pe front a ajuns la spitalul din Dnipro. Un reportaj de Alex Costache, Bogdan Militaru şi Doru Oancă.
Un autobuz special, operat de un batalion de paramedici voluntari, îşi face loc în traficul din oraşul ucrainean Dnipro, aflat la peste 200 de kilometri de front. Pentru cei din interior, fiecare clipă contează.
Militarii răniţi pe front au fost aduşi la spitalul din Dnipro cu autobuz medical şi sunt preluaţi de medici, unii sunt duşi în săli de operaţie.
În autobuz, mai multe victime de pe front aşteaptă să fie preluate de medicii din spital. Sunt multe cazuri grave, care au avut nevoie de terapie intensivă chiar din momentul în care au ajuns în autobuzul-ambulanţă. Răniţii spun că au trăit clipe de coşmar.
Oleksandr, militar rănit: Eram lângă Avdiivka, şi un lansator de grenade a tras direct în tranşee şi m-a rănit la spate. Cei care se aflau în stânga mea sunt bine, eu am fost printre cei mai aproape de locul exploziei.
Militar rănit: Am căzut într-o ambuscadă şi ne-au lovit cu foc de artilerie. A fost şrapnel. Eu sunt norocos, un camarad a murit şi alţi doi au fost răniţi grav.
Iuri, militar rănit: A fost artilerie, trăgeau tancuri. Au fost mai multe explozii.
Călătoria cu autobuzul ar putea fi periculoasă pentru răniţi. Dar sunt pe mâini bune. Primesc oxigen, tratament de terapie intensivă şi analgezice. Paramedicii salvează zilnic vieţi.
Lidia, şefa unităţii de paramedici: Treaba noastră e să aducem victimele la punctul de stabilizare şi facem asta în fiecare zi. Şrapnelul cauzează amputaţii şi diverse leziuni ale plămânilor şi toracelui. Acesta e un război şi suntem recunoscători României pentru sprijin.
Evghen, paramedic: Amputaţia traumatică nu e cea mai dificilă, cea mai delicată e operaţia abdominală.
Leziunile fizice sunt dublate de traume psihologice. Mulţi militari sunt încă adolescenţi şi suferinţa îi fragilizează.
Faust, paramedic: Starea psihologică a militarilor e o problemă, mulţi sunt foarte tineri. Am avut un băiat de 22 de ani cu multe răni, care credea că va muri..Am vorbit mult cu el şi l-am convins că va trăi. La sfârşit am şi râs.
Vzhik, paramedic: De exemplu am avut doi fraţi, unul dintre ei s-a ascuns încercând să-l salveze pe celălalt şi striga „Nu mă trataţi pe mine,ajutaţi-l pe el!”. Până în ultima clipă a crezut că fratele lui trăia, dar din păcate aceste murise.
Pacienţii autobuzului sunt imediat preluaţi de medicii spitalului din Dnipro.
Maria, medic, Unitatea de urgenţe a Spitalului din Dnipro: În general au răni traumatice, amputaţii şi răni abdominale, leziuni provocate de foc de artilerie. E greu pentru noi să lucrăm, dar în comparaţie cu militarii, nu ne plângem.
Autobuzul-ambulanţă, echipat cu cea mai înaltă tehnologie medicală, are o capacitate de 5 locuri, dar poate transporta până la 12 pacienţi. Vehiculul se numeşte Austriaca, în memoria unei ucrainence paramedic cu domiciliul în Austria, care şi-a pierdut viaţa într-un accident rutier în timp ce făcea voluntariat.
