Într-un mic colț al Uniunii Sovietice în dezintegrare, un tânăr actor pe nume Akhmed Zakaiev a coborât de pe scenă și a luat armele. Zakaiev, la fel ca mulți ceceni, a fost plin de speranță atunci când URSS s-a prăbușit.

În capitala Groznîi a fost declarat aproape imediat un nou stat, inspirat de revoltele populare masive și pașnice din statele satelit ex-sovietice: Republica cecenă Icikeria. Dar Moscova nu dorea să mai piardă niciun teritoriu. În 1994, tancurile au intrat în Groznîi și au afirmat că republica nu mai exista: Cecenia era membră a noii Federații Ruse. Atunci, Zakaiev s-a alăturat rezistenței.

Treizeci de ani mai târziu, Zakaiev este prim-ministru al guvernului în exil al Republicii cecene Icikeria. „Nu mi-aș fi putut imagina că soarta mea va deveni ceea ce este astăzi”, a declarat Zakaiev pentru Foreign Policy în timpul unui interviu la Kiev în această primăvară, scrie TVR Info. „Am trăit o mulțime de tragedii, o mulțime de vărsări de sânge, o mulțime de violențe din 1994, când am devenit victime ale agresiunii rusești”.

Timp de trei decenii, de-a lungul a două războaie brutale purtate împotriva cecenilor, Zakaiev a încercat să convingă lumea să sprijine independența națiunii sale. Nu a avut prea mult noroc: deși republica a fost odată recunoscută de Georgia și Afganistan, nicio națiune nu recunoaște în prezent în mod explicit statutul său de guvern al Ceceniei.

Astăzi, mulți dintre separatiștii ruși, inclusiv Zakaiev, văd o oportunitate enormă în lupta Ucrainei pentru autoapărare împotriva agresiunii Moscovei. Ei au sprijinit rezistența atât în spirit, cât și prin alăturarea la lupta Ucrainei. Acest lucru a condus la un parteneriat extraordinar – nu doar cu Kievul, ci și între diverșii disidenți care speră să se elibereze de Federația Rusă. Împreună, ei cred că pot duce la sfârșitul președintelui Vladimir Putin și al Rusiei însăși.

„Adevărul este că, timp de peste 30 de ani, lumea a privit pur și simplu tragedia cecenă”, a spus Zakaiev. „Pur și simplu au privit cum am fost uciși, cum am fost forțați să părăsim țara, cum am fost împrăștiați în întreaga lume.”

Încă din anii 1990, poziția oficială a SUA cu privire la conflict a fost simplă: „Noi considerăm Cecenia o parte a Rusiei”.

Această poziție s-a înăsprit doar atunci când Washingtonul a început să descrie opoziția paramilitară cecenă față de regimul rus ca fiind o mișcare afiliată la Al-Qaida. Atacurile teroriste comise împotriva Rusiei în numele rezistenței cecene nu au făcut decât să sporească improbabilitatea unei schimbări a politicii SUA, chiar dacă persistă îndoieli serioase cu privire la responsabilitatea pentru unele dintre aceste atacuri.

„Ucrainenii au simțit ce a fost pentru noi, în 1994”

Zakaiev, care reprezintă o aripă mai moderată a rezistenței cecene, a petrecut mai mult de două decenii de la sfârșitul primei faze a celui de-al doilea război cecen în exil, în principal în Regatul Unit. A făcut eforturi pentru a evita ca portretul său să fie adăugat la zidul martirilor.

În 2007, poliția de la Scotland Yard l-a avertizat pe Zakaiev că se află pe o listă de asasinate rusești. Dar el a supraviețuit. Iar în 2022, când Rusia și-a lansat invazia la scară largă a Ucrainei, Zakaiev a plecat în Ucraina – „fără îndoială, liderul întregii lumi libere”, a spus el. El vede o mulțime de paralele între luptele lor. „Ucrainenii au simțit ce a fost pentru noi, în 1994”, a spus Zakaiev. „Am fost etichetați ca teroriști, ca extremiști islamici”.

Zakaiev a declarat că această viziune asupra cecenilor, promovată de Putin, dar acceptată de Occident, este un „mare păcat”. Aceasta a dus la o viziune globală asupra poporului cecen, fie ca trupe de șoc ale lui Putin, fie ca teroriști violenți. Acestea sunt viziuni pe care Putin le-a savurat, difuzând imagini ale luptătorilor ceceni în încercarea de a desfășura un război psihologic în Ucraina și folosind asasini ceceni plătiți pentru a ucide liberali ruși precum Boris Nemțov.

De la începutul războiului Rusiei în estul Ucrainei, în 2014, luptători ceceni au fost trimiși să lupte în întreaga Ucraină. „Distrugem această imagine fiind de partea Ucrainei și fiind aici”, a declarat Zakaiev. Sprijinul cecenilor pentru Ucraina nu este doar simbolic. Voluntarii ceceni au luptat, de asemenea, alături de ucraineni în Donbas din 2014.

De la invazia la scară largă din 2022, ei s-au alăturat Legiunii Ruse și altor miliții de cetățeni ruși care luptă alături de Ucraina. Când a vorbit cu Foreign Policy în martie, soldații lui Zakaiev luau parte la incursiuni transfrontaliere în regiunea Belgorod, un precursor al ofensivei mai mari a Ucrainei din Kursk de astăzi.

„Este un pas strategic foarte important, de transferare a acțiunilor de luptă pe teritoriul inamicului, pentru că este pentru prima dată după mulți ani când rușii au simțit în sfârșit ce este războiul”, spune Zakaiev. „De la al Doilea Război Mondial, Rusia a purtat o mulțime de războaie, dar ei nu au simțit niciodată cum este un război pe propriul teritoriu. În sfârșit, încep să simtă alarmele de raid aerian, încep să simtă exploziile și încep să simtă acest război pe propriul lor teritoriu.”

În acest scop, Zakaiev nu mai vede independența ca pe o preocupare regională și izolată. În ochii săi, independența Ceceniei – și a Ucrainei, Siberiei, Daghestanului și a altor supuși ruși – poate fi obținută doar prin răsturnarea statului rus însuși. „Războiul lui Putin, pe care l-a început în Ucraina, trebuie să se încheie la Moscova”, a continuat Zakaiev. „Iar oamenii care vor pune capăt acestui război trebuie să fie rușii”.

Un bloc coordonat împotriva Rusiei. „Trebuie să fim pregătiți pentru schimbări uriașe – pentru prăbușirea Moscovei”

La începutul acestui an, un corespondent al televiziunii de stat ruse Channel One a vizitat tranșeele de pe linia frontului, examinând „trofeele” luate de la luptătorii ucraineni uciși în luptă. În înregistrarea video, corespondentul ridică două petice de pe uniformele luptătorilor – unul dintre ele, spune el, este steagul canadian.

El se uită la cameră: „Prezența mercenarilor în rândurile forțelor armate ucrainene nu este un secret”. Videoclipul a provocat amuzament atunci când a fost postat pe Telegram de un cont administrat de Free Ingria, o mișcare separatistă din regiunea rusă Leningrad. Peticul nu era deloc frunza de arțar roșie canadiană, ci steagul Udmurtiei, o republică din Urali. Separatiștii din Ingria, care doresc independența regiunii baltice istorice din jurul fostei capitale imperiale Sankt Petersburg, și separatiștii din Udmurtia, care doresc un stat independent în regiunea lor de la vest de Munții Urali, se află la mai mult de 800 de mile depărtare, dar au făcut recent cauză comună. Totul, datorită lui Oleg Magaletski.

La scurt timp după începerea invaziei la scară largă a Ucrainei, Magaletski a fondat Forumul Națiunilor Libere din Post-Rusia. Compus din două duzini de mișcări regionaliste din întreaga Federație Rusă, inclusiv din Republica cecenă Icikeria, acesta a devenit organismul de coordonare pentru cei care speră să dezmembreze Rusia însăși. Acesta nu este singurul joc din oraș: Forumul Free Russia, cu sediul în Lituania, fondat de marele maestru rus de șah și disidentul Garry Kasparov, și-a propus să devină un grup de reflecție și un centru filosofic pentru această Rusie post-imperială. Grupul lui Magaletski este mult mai practic. „Trebuie să fim pregătiți pentru schimbări majore – pentru prăbușire”, mi-a spus Magaletski, stând într-o patiserie din Kiev.

Magaletski este un campion improbabil al cauzei secesiunii Rusiei – este un restaurator ucrainean cu o vorbă blândă și sociabil, care a fost atras în politică de protestele Euromaidan. Cu toate acestea, el s-a aruncat în muncă și s-a mișcat rapid. Forumul său a servit drept centru de coordonare pentru liderii exilați ai acestor mișcări de independență, care, la rândul lor, se coordonează cu compatrioții lor care se află încă în Rusia. Acestea au organizat, de asemenea, o serie de reuniuni la nivel înalt pentru a pune în legătură unii dintre liderii „națiunilor captive” ale Rusiei cu academicieni, strategi și oficiali guvernamentali din întreaga lume. Atunci când Forumul Rusiei Libere a adus unii dintre membrii săi la Washington pentru o serie de discuții la Fundația Jamestown în martie, aceștia au subliniat cât de mult din puterea Rusiei provine din cuceririle sale imperiale: accesul la Marea Neagră, resursele sale naturale și chiar luptătorii care îi hrănesc armata.

Când a avut ocazia, Pavel Mezerin s-a înrolat pentru a lupta alături de forțele armate ucrainene. În timp ce forțele lui Zakaiev s-au alăturat mai devreme luptei, tot mai mulți disidenți ruși din exil s-au înrolat pentru a lupta alături de Ucraina. Magaletski enumeră membrii componenți ai forului său și sub ce unitate luptă. El a spus că unii fac parte din Batalionul Siberian, alții servesc în cadrul Legiunii Rusiei Libere, iar alții luptă direct în cadrul forțelor armate ucrainene.

Mezerin, care provine din Ingria, s-a alăturat Batalionului Siberian, dar curând a devenit dezamăgit de misiune. Conducerea ucraineană, a declarat el pentru Foreign Policy, „nu era interesată să formeze unități de luptă cu drepturi depline din cetățeni ruși care să lupte pentru libertatea Rusiei”. Acestea erau mai mult „proiecte politice decât unități militare reale”, a adăugat el.

A fost „o experiență foarte tristă” pentru Mezerin – a părăsit batalionul și și-a canalizat energia prin intermediul Free Ingria, al cărui coordonator este.

Mezerin spune că înțelege perfect că prioritatea Ucrainei este recucerirea propriului teritoriu. El a urmărit de la distanță invazia extraordinară a Ucrainei în regiunea Kursk și își încurajează foștii camarazi. De data aceasta, însă, ucrainenii și-au folosit soldații obișnuiți în locul milițiilor rusești.

„Îi invidiez sincer pe oamenii din Kursk”, a declarat Mezerin. Dacă teritoriul său ar fi fost „eliberat” de Ucraina, a spus el, „desigur, ne-am fi întors acolo imediat. Am fi ocupați să organizăm miliții armate, detașamente armate. Ingria ar fi liberă”.

El visează ca forțele ucrainene să-și continue marșul spre nord, spre Sankt Petersburg. Dar el știe că aceasta este o fantezie. „Ucraina nu este interesată de aceste regiuni”, a spus el, recunoscând că acestea ar fi aproape sigur schimbate cu teritoriu ucrainean în cadrul oricăror negocieri de pace. „Ucraina este interesată de propria sa libertate”.

Căutarea independenței cade pe umerii unor activiști precum Mezerin și Zakaiev. Iar independența, a spus Magaletski, nu poate veni de la un think tank. De aceea, Forumul „Free Nations of Post-Russia” se implică activ în sprijinirea disidenților din interiorul Rusiei să se pregătească pentru ceea ce urmează.

„Avem activități publice”, a declarat Magaletski, fără a da detalii. „Și, desigur, avem activități nepublice”. Deși a avut grijă să nu pună prea mult preț pe o singură operațiune, Magaletski spune că orice lucru care ar putea demonta ideea unui stat rus „unic și indivizibil” ar ajuta în cele din urmă cauza lor.

„Nu este vorba atât de operațiunea efectivă a armatei ucrainene în regiunea Kursk, cât de reacția atât a Kremlinului, cât și a „poporului rus” la aceasta în general”. În acest scop, operațiunea sa necesită o diversitate de tactici. „Nu toate mișcările au oameni care luptă acum pe linia frontului”, a adăugat Magaletski. Altele, spune el, au membri care sunt încă în interiorul Rusiei, făcând planuri și pregătiri pentru când lucrurile se vor schimba.

„Se pregătesc, nu pentru un război mare pe linia frontului – se pregătesc pentru lupta din orașele lor.”

„Putin este rezultatul. Problema este sistemul imperial, colonial, al Rusiei”

Toți cei implicați au declarat că munca este grea – și periculoasă. Forumul Națiunilor Libere din Post-Rusia a fost declarat „organizație indezirabilă” de către Moscova în 2023 și atacat ca un presupus grup de fațadă al CIA de către agențiile de presă loiale Kremlinului.

Mulți dintre membrii forumului s-au confruntat cu represiuni ale FSB timp de ani de zile, iar proiectele lor au fost declarate organizații extremiste. Cu toate acestea, Magaletski a declarat că activitatea lor este esențială.

Deși Occidentul susține de mult timp ideea unei Rusii democratice, liderii săi par convinși că este nevoie doar de o schimbare la vârf. Magaletski nu este de acord: „Putin este rezultatul”, a spus el. „Problema este sistemul imperial, colonial, al Rusiei”.

Kievul susține, cu siguranță, acest punct de vedere. Rada ucraineană a recunoscut Cecenia drept „ocupată temporar” de Rusia și are în vedere recunoașterea deplină a mișcărilor de independență din Tatarstan, Cecenia și Bașkortostan. Cu toate acestea, Occidentul este departe de o astfel de recunoaștere.

„Noi, aici, în Ucraina, ne amintim, desigur, discursul [președintelui de atunci al SUA] George [H.W.] Bush, așa-numitul discurs ‘Pui a la Kiev’”, a spus el, referindu-se la discursul președintelui din 1991 în fața legislativului Republicii Socialiste Sovietice Ucrainene, în care a avertizat împotriva «naționalismului sinucigaș» și a declarat că «libertatea nu este același lucru cu independența». „Acum, discursurile pui a la post-Rusia sunt populare”, crede Magaletski. „Noi încercăm să schimbăm asta”.

El va continua să încerce să câștige convertiți în capitalele occidentale. Următoarea rundă de reuniuni a forumului a avut loc la Vilnius, Lituania, în iunie. Potrivit lui Mezerin, nu există loc pentru fatalism. „Sunt un politician de opoziție în exil, deci sunt optimist. Altfel, nu aș avea niciun motiv să continui să trăiesc”.