Autoritățile moldovenești au demarat o serie de acțiuni menite să întărească independența judecătorilor, să sporească transparența instanțelor judecătorești și să fortifice mecanismele de integritate, însă au ratat o serie de dosare sensibile fără finalitate și instabilitate în fruntea unor instituții-cheie, potrivit unui studiu al Centrului de Resurse Juridice din Moldova privind principalele realizări și restanțe din domeniul justiției în 2021-2025.
Studiul CRJM relevă principalele transformări din domeniul justiției și lupta anticorupție, precum și vulnerabilitățile care amenință ritmul și sustenabilitatea reformelor.
Printre principalele elemente de reformă menționate în cercertarea asociației sunt revizuirea Constituției pentru consolidarea independenței judecătorilor. Mai exact, se are în vedere eliminarea perioadei „de probă” de cinci ani și numirea judecătorilor la Curtea Supremă de Justiție de Consiliul Superior al Magistraturii, în locul Parlamentului.
O altă realizare consemnată de CRJM sunt mecanismele de evaluare externă (Vetting), care presupun verificarea integrității candidaților pentru funcția de membru în Consiliul Superior al Magistraturii și Consiliul Superior al Procurorilor.
Pe de o parte, aceste exerciții au contribuit la identificarea problemelor de integritate în cazul a peste 75% din candidați, iar, pe de altă parte, au generat un exod de cadre. Aproximativ 140 de judecători au părăsit sistemul, fiind pusă în pericol capacitatea instanțelor de fond.
De asemenea, studiul consemnează resetarea Curții Supreme de Justiție prin redefinirea rolului său în sistemul judecătoresc și prin numirea a 9 din cei 20 de judecători necesari. Curtea Supremă de Justiție a plusat la capitolul transparență prin difuzarea online a ședințelor de judecată, însă riscul blocării activității în plen persistă din cauza numărului redus de judecători permanenți.
O realizare importantă o constituie noile proceduri penale care presupun judecarea în lipsa inculpatului și suspendarea prescripției în cauzele de corupție, precum și mecanismul acordului de cooperare pentru persoanele dispuse să colaboreze cu ancheta.
Printre restanțele și vulnerabilitățile nerezolvate în mandatul legislativ precedent se numără:
Instabilitatea de la vârful instituțiilor anticorupție, remarcată prin schimbarea frecventă a conducerii Procuraturii Generale, Procuraturii Anticorupție și Centrului Național Anticorupție, subminând independența și eficiența acestora.
Sistemul disciplinar ineficient, remarcat printr-o singură sancțiune aplicată în 2024 (o avertizare) din peste 2.000 de sesizări, ceea ce contribuie la creșterea percepției de impunitate. Decuplarea formală dintre CNA și PA, care s-a produs pe hârtie prin atribuții delimitate clar în legislație, însă imposibil de implementat complet din cauza resurselor insuficiente și a unei structuri instituționale precare.
