„Gândiți-vă la un aisberg: doar 20% din dezvoltarea copilului este vizibilă pentru părinți, restul de 80% este cunoscut și interpretat de specialiști. De aceea, monitorizarea atentă este vitală”, a explicat logopedul.

Printre semnele care pot indica prezența unor tulburări din spectrul autist se numără:

- rigiditatea în rutină (copilul preferă aceleași drumuri, activități la ore fixe),

- sensibilitatea crescută la sunete,

- folosirea cuvintelor fără sens contextual,

- absența atenției împărtășite (copilul nu arată cu degetul pentru a împărtăși o cerere sau o descoperire),

- lipsa reacției la propriul nume.

Un alt aspect discutat este expunerea excesivă la ecrane.

„Până la 2 ani, copilul nu ar trebui expus deloc la gadgeturi. Interacțiunea cu mediul real este esențială”, avertizează specialiștul.

Ea a semnalat și o problemă tot mai frecvent întâlnită: „autismul virtual”, o formă de întârziere severă de dezvoltare provocată de consumul excesiv de conținut digital.

Diagnosticul de autism este pus, în mod oficial, după vârsta de 4 ani, doar de către un medic psihiatru infantil, însă primele suspiciuni pot apărea mult mai devreme, iar intervenția timpurie este crucială.

„Este firesc ca părinții să treacă printr-o perioadă de negare. Dar dacă mai mulți specialiști vă spun același lucru, căutați soluții, nu scuze. Copiii pot progresa enorm cu sprijinul potrivit.”

Ina Cenușa recomandă ca părinții să se adreseze, inițial, logopedului – care poate face primele evaluări și direcționa către alți experți: neurolog, psiholog, audiolog sau psihiatru.

În încheiere, apelul către părinți este simplu și plin de empatie:

„Dacă aveți cel mai mic dubiu că ceva nu e în regulă cu dezvoltarea copilului vostru, mergeți la evaluare. Cu cât intervenim mai devreme, cu atât avem șanse mai mari să ajutăm copilul să ducă o viață independentă.”