Dar modernizarea este subminată de o abordare haotică a fortificării liniilor frontului, cu abordări foarte diferite în funcție de comandanții locali. Pozițiile de apărare mai dure sunt, de asemenea, mult mai puțin eficiente din cauza deficitului cronic de trupe de luptă din Ucraina.

Schimbarea strategiei de fortificație este determinată de abandonarea de către Rusia a atacurilor în formațiuni mari, susținute de vehicule blindate, în favoarea unor unități mult mai mici, susținute de drone, a declarat săptămâna trecută ministrul ucrainean al Apărării, Rustem Umerov.

Ucraina răspunde prin construirea de fortificații pentru unități din ce în ce mai mici — de la batalioane de aproximativ 500 de soldați la companii de aproximativ 100, iar acum pentru plutoane de 20 până la 50 de soldați.

„Acum vedem că cea mai eficientă poziție este un detașament maxim. Și acestea sunt în principal grupuri de tranșee, chiar și așa-numitele gropi de vulpe, care fac imposibilă utilizarea dronelor de atac de către inamic. La urma urmei, acum o dronă, în special pe fibră optică, poate penetra orice gaură”, a declarat comandantul șef al armatei ucrainene, Oleksandr Sîrski, jurnaliștilor la Kiev la sfârșitul lunii iunie.

Anterior, punctele forte foloseau rețele extinse de tranșee, de la doi la cinci kilometri lungime. Noul sistem folosește puncte forte mai mici, cu rețele de tranșee de la 60 la 70 de metri lungime și echipate cu acoperire anti-drone obligatorie. „Acestea sunt mai greu de detectat și sunt eficiente în îndeplinirea sarcinilor de apărare, descurajare și livrare de putere de foc, inclusiv împotriva dronelor FPV”, a spus Umerov.

În spatele acestei apărări de front, Ucraina continuă să construiască două linii suplimentare care includ tetraedre de beton, numite și dinți de dragon, pentru a ține la distanță vehicule blindate, câmpuri minate, gropi de vulpe, tranșee din lemn și beton, acoperiri anti-drone și plase.

„Fortificația nu înseamnă doar beton și tranșee – este un sistem ingineresc adaptiv care ia în considerare tacticile inamicului și servește întotdeauna unui singur scop: protejarea războinicilor noștri. Monitorizăm zilnic procesul și consolidăm zonele în care este cea mai mare nevoie”, a spus Umerov.

Anterior, fortificațiile erau adesea construite în teren deschis pentru a bloca atacurile rusești folosind un număr mare de vehicule blindate. Acum, acestea sunt construite în jurul centurilor forestiere, care au un camuflaj mai bun.

Cine și ce construiește

Comandamentul superior insistă că armata face o treabă bună în construirea de fortificații. Marea majoritate a planurilor atribuite au fost finalizate anul trecut și peste jumătate din cele planificate pentru acest an sunt deja realizate, a spus Umerov. Dar perspectiva de pe linia frontului este mult mai critică, potrivit analiștilor și soldaților care au vorbit cu POLITICO.

În Dnipro, un oraș din centrul Ucrainei unde există sinergie între armată, guvernele locale și alte organisme, acționând împreună pentru a ajuta cu bani, instrumente și resurse, trei linii de apărare au fost construite solid și rapid pentru a opri atacul Rusiei din regiunea Donețk. Însă situația este mult mai inegală în nord-estul Ucrainei, unde Rusia organizează acum o ofensivă majoră.

„Ceea ce se întâmplă în regiunile Sumî și Harkov este o harababură. Aproape nimeni nu știe cine este responsabil pentru ce și cine ar trebui să controleze procesul”, a declarat Roman Pohorilîi, co-fondator al DeepState, un grup OSINT ucrainean care a creat o hartă online a războiului Rusiei împotriva Ucrainei. El a adăugat că ultima ofensivă rusă a împins autoritățile ucrainene în cele din urmă să accelereze construcția.

„Așteptăm întotdeauna până în ultimul moment”, a spus el.

De asemenea, el a criticat abordarea hazardată a regiunii în ceea ce privește fortificarea liniilor frontului în zona crucială din jurul regiunii nord-estice Sumî.

„În satul Yunakivka din Sumî, de exemplu, am văzut munți de dinți de dragon pur și simplu rămași acolo. În unele locuri, există tranșee, dar apoi nimic într-o zonă de pădure, unde ar trebui să fie, și apoi din nou tranșee. Le-aș bate mâinile celor responsabili pentru această abordare”, a spus Pohorilîi.

Ministerul Apărării din Ucraina supraveghează toate fortificațiile, dar mai multe entități diferite sunt responsabile de construirea și întreținerea acestora, în funcție de linia de apărare: Forțele Armate ale Ucrainei, Serviciul de Transport Special de Stat al Ministerului Apărării și administrațiile militare și civile locale.

Prim-ministrul ucrainean Denys Shmyhal a declarat în ianuarie că anul trecut guvernul a cheltuit 46,2 miliarde de grivne (930 de milioane de euro) pentru a construi 3.000 de puncte defensive „în direcții amenințătoare și în locuri în care nu au loc ostilități active în prezent”.

Cea mai periculoasă muncă este efectuată de trupele de luptă

Totuși, orice tip de structură fortificată este eficientă doar dacă este ocupată de un număr suficient de trupe, a spus Sîrski. În ciuda eforturilor de mobilizare, Kievul este încă depășit numeric de Rusia pe linia frontului de 1.200 de kilometri.

„Dacă nu există militari în fortificație sau numărul acestora este insuficient, de exemplu, atunci când se construiește un punct de întărire normal, dar rămân doi sau trei soldați în el, desigur, această fortificație nu își joacă rolul”, a spus Syrskyi.

Soldații ruși caută puncte slabe în apărarea Ucrainei, au spus doi soldați, care au vorbit cu POLITICO sub condiția anonimatului pentru a putea vorbi liber.

„Totul depinde de comandant. Dacă el ordonă săparea și minarea, zona va fi solid fortificată. Dacă [rușii] văd unitatea ta bine săpată, atacă unitățile vecine”, a spus un soldat.

Pohorilîi a confirmat tehnica rusească.

„Rușii împing peste tot, cercetează locurile slabe și problematice, le cunosc pe toate. Și imediat ce găsesc aceste locuri, își concentrează imediat resursele și trupele acolo și încep să perforeze”, a spus el. „Și atunci, din păcate, apărarea noastră începe să se prăbușească.”

Trupe nemulțumite

Soldații se plâng, de asemenea, că armata nu folosește în mod corespunzător câștigurile de pe câmpul de luptă pentru a construi tranșee și alte bariere care să oprească contraatacurile rusești.

Soldații ucraineni au petrecut șase luni în regiunea Kursk din Rusia, ținând la distanță peste 60.000 de soldați ruși, împiedicându-i să avanseze în regiunea Sumî. Aceștia susțin că au câștigat suficient timp pentru ca autoritățile să construiască fortificații adecvate în zona de frontieră.

„Am acordat timp pentru a pregăti zona de frontieră pentru atacul rusesc. Dar abia dacă l-au folosit cu o eficiență de 100%. Plasele de protecție de drone peste principalele drumuri de aprovizionare au început să fie instalate abia în ianuarie, în timp ce acestea erau deja supuse atacurilor regulate ale dronelor rusești”, a declarat soldatul ucrainean Artem Kariakin.

„Drept urmare, ruta, care din august până în decembrie 2024 putea fi acoperită complet și în siguranță cu plase, a fost transformată într-un drum al vieții, de-a lungul căruia sistemele noastre de arme puteau trece fără daune, cu o probabilitate de 30 până la 70% să nu fie în favoarea noastră”, a adăugat Kariakin.

El a spus că autoritățile locale și unitățile militare au început să sape adăposturi în zona de frontieră și să instaleze primii dinți de dragon abia după ce forțele ucrainene s-au retras din Kursk. „Drept urmare, până când multe adăposturi au fost terminate, rușii erau deja mult mai aproape, iar multe poziții și-au pierdut relevanța. Cred că oamenii responsabili de fortificații au pierdut foarte mult timp și, în cele din urmă, și-au eșuat sarcina. Lucrările au fost efectuate, dar cu întârzieri mari și extrem de ilogice”, a spus Kariakin.

Doar în iunie, trupele rusești au ocupat 500 de kilometri pătrați de teren ucrainean, a relatat DeepState, cel mai rapid ritm de avans din ultimele luni.