Astăzi se împlinesc 76 de ani de la cel mai mare val al deportărilor staliniste din Republica Moldova, când zeci de mii de oameni au fost scosi din casele lor și dusi forțat în Siberia sau Kazahstan. În memoria victimelor acelor vremuri, autoritățile au organizat un miting-requiem în fața Gării Feroviare din Chișinău, locul de unde au plecat "trenurile durerii". Evenimentul a inclus o slujbă religioasă, s-a ținut un minut de reculegere și s-au depus flori la monument. La ceremonie au participat și victime ale deportărilor.
În noaptea de 5 spre 6 iulie 1949, a avut loc operațiunea IUG, pusă la cale de regimul sovietic, care a dus la deportarea a mii de oameni. Poveștile supraviețuitorilor sunt cutremurătoare.
Nouă anişori şi jumătate. Nu am ştiut încotro ne duce. Ne-au sculat la ora două şi ne-auurcat în maşină. Nu mai dă Doamne nici la puiul cel de șarpe să treacă prin așa calvar. Asta a fost o bătaie de joc de lume.
Pentru mulți deportați, supravietuirea a venit din solidaritate.
Goi chistol. Nici o fărmătură de pânone ne-au zis luaţi. Eu eram cea mai mare. Dar frăţiorii mei, Dumenezeu să-I ierte, că sunt duşi amândoi. Se uitau cu jăli că erau mititei cum lumea mânca. Eu mă întorceam să nu zică că iaca, dar ei se uitau. Şi apoi care o bucăţică de pâine cu o bucăţică de brânză, ori cu o bucăţică de slănină le dădeau şi lor. Mama dumnezeu să o ierte plângea şi spunea unde mă duceu cu voii goi chistol. Şi fără bulendre, nimic.
Ne-au dus la "les promhos" să tăiem pădurile. Am trăit în cort până în octombrie, după care ne-am dus la școală și am învățat.
La comemorarea de azi de la "Trenul Durerii", s-au depus flori și s-a ținut un moment de reculegere în memoria victimelor.
A fost una din cea mai tragică filă a poporului moldav dacă socotim după foamentea organizată din 46-47. O fost special create ca poporul nostrum să fie dispersat, să fie nimicit, să rămânem fără memorie, fără neam.
Bunelul a fost primar într-un sat din Basarabia şi a fost exilat în 1940 şi a fost eliberat în 1953, după moartea lui Stalin. Îmi pare rău. Am rămas cu o durere adâncă. Sunt o nepoată şi fac ridicări în fiecare an şi vin aici. Este foarte mare durere, exraordinar de dureros.
Președintele Republicii Moldova, Maia Sandu, a participat la eveniment. Ea a subliniat că, la 76 de ani de la deportări, continuăm să ne confruntăm cu încercări de falsificare a istoriei și minimizare a crimelor sovietice.
MAIA SANDU, preşedintele Republicii Moldova: Aceste atitudini nu doar că jignesc memoria celor care au suferit, dar alimentează o cultură periculoasă a negării, atât a crimelor trecutului, cât și a celor din prezent, deoarece vedem și astăzi, în Ucraina, crime împotriva unor oameni nevinovați.
Ministrul Culturii, Sergiu Prodan, a adăugat că planul de acțiuni pentru 2025-2028, destinat păstrării memoriei celor care au suferit, a stârnit un val de ură. Scopul acestui plan nu este răzbunarea, ci prevenirea repetării greșelilor din trecut.
SERGIU PRODAN, ministrul Culturii: Am văzut cu toţii ce val de ură a stârnit însăşi faptul aprobării acestui plan. Asta vorbeşte despre faptul că cineva mizează serios să mai repete acest lucru şi acţiunile noastre sunt îndrepte pentru a nu admite niciodată în viitor această repetare.
Potrivit Asociației Foștilor Deportați și Deținuți Politici, în prezent, în Republica Moldova, mai sunt în viață peste 6300 de victime ale represiunilor politice. Numărul ar putea fi mai mare, deoarece multe persoane nu și-au ridicat actele de la arhive pentru a-și confirma statutul de victime.
ALEXANDRU POSTICA, preşedinte, Asociaţia Foştilor Deportaţi şi Deţinuţi Politici din Republica Moldova: Este important nu doar să studiem arhivele și să citim cărți, ci și să atragem atenția asupra supraviețuitorilor care mai sunt printre noi și care reprezintă acea memorie vie pe care nu ar trebui doar să o comemorăm, ci să o studiem mai bine.
REPORTER: GABRIELA SULEAC
Imagine: Mihai Lisnic
