Astăzi, la ora 18:00, a decedat, la vârsta de 106 ani, Constantin Cojocaru, ultimul veteran de război al Armatei române și cea mai vârstnică persoană din Republica Moldova. În 2024, Constantin Cojocaru a fost distins de fostul preşedinte al României, Klaus Iohannis, cu Crucea Naţională „Serviciul Credincios”, clasa a III-a, cu însemn de pace pentru militari.
Pe 23 aprilie 2025, de Ziua Forţelor Terestre Române, Echipa TVR Moldova a realizat ultimul reportaj despre el.
Constantin Cojocaru s-a născut pe 2 februarie 1919, în familia intelectualilor Vasile şi Elena Cojocaru, în localitatea Drăgușenii Noi, în județul Lăpuşna, România Mare. A avut şase fraţi şi surori și doar doi au supravieţuit vremurilor vitrege. Cu smerenie, dragoste de ţară şi luciditate deplină, bărbatul și-a petrecut ultimii ani ai vieții sale în Sofia, Hânceşti.
Deşi provinea dintr-o familie de intelectuali şi visa să studieze, el a fost nevoit să renunţe la şcoală şi să muncească pentru a-şi întreţine familia. Păstra vii amintirile din timpul României Mari.
La vârsta de 23 de ani, în 1942, a fost mobilizat în Armata română în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. A fost radiotelegrafist.
„Doi ani şi cinci luni am fost în Armata Română pe Frontul de Răsărit. În tot acest timp, am fost pe teritoriul inamicului”, a relatat Constantin Cojocaru.
Bărbatul şi-a păstrat spiritul şi luciditatea interioară datorită disciplinei pe care a respectat-o de-a lungul vieţii. În anul Centenarului Marii Uniri, în 2018, a fost la Iaşi, la invitaţia autorităţilor române.
Citește și: Cunoașteți povestea singurului veteran de război din Armata Română, rămas în viață
Constantin Cojocaru şi-a amintit de vizita prințului moștenitor Mihai, viitorul rege al României. În 1935, principele avea doar 13 ani și a vizitat pentru prima dată Basarabia. Tot atunci, viitorul rege a mers să viziteze conacul Manuc Bey din Hânceşti.
„Păi, el când era Prinţ, a fost la Hânceşti, atunci aveam 14 ani. El (n.r: Prinţul) născut în 1921”, a spus Constantin Cojocaru.
Încercările vieţii nu au încetat odată cu războiul. Pe 6 iulie 1949, a fost acuzat de regimul sovietic că ar fi fost „chiabur” şi a fost deportat în Siberia.
Soţia sa, însărcinată cu prima lor fiică, a fost și ea arestată în ianuarie 1950. Prima lor fiică, Ludmila Cojocaru, s-a născut în vagoanele îngheţate ce duceau spre Gulag. Familia s-a reunit în Siberia.
Soţii Cojocaru au revenit pe plaiurile natale în 1958. Întors acasă, Constantin Cojocaru a fost șofer şi şi-a creat o gospodărie în sectorul Botanica din Chişinău.