Rusia s-a dovedit a fi deosebit de intransigentă, înmânând negociatorilor ucraineni un memorandum care reiterează termenii săi care, în esență, echivalează cu o capitulare a Ucrainei.

Așteptările privind un compromis din partea Kremlinului au fost întotdeauna reduse. Însă Moscova pare acum să fi eliminat orice indiciu că ar fi dispusă să-și tempereze cererile.

Memorandumul rus solicită din nou ca Ucraina să se retragă din patru regiuni parțial ocupate pe care Rusia le-a anexat, dar nu le-a capturat în totalitate — o concesie teritorială pe care Kievul a respins-o în mod repetat.

De asemenea, documentul stipulează că Ucraina trebuie să accepte limite stricte asupra forțelor sale armate, să nu adere niciodată la o alianță militară, să nu găzduiască trupe străine și să nu dobândească arme nucleare. Ar fi o demilitarizare a Ucrainei în cea mai dură formă posibilă — de neacceptat pentru Ucraina și pentru mare parte din Europa, care vede în această țară o barieră împotriva expansiunii rusești.

Alte cereri ruse includ restabilirea completă a relațiilor diplomatice și economice, în special fără ca niciuna dintre părți să ceară despăgubiri și cu ridicarea tuturor sancțiunilor occidentale impuse Rusiei.

Această listă de dorințe a Kremlinului, deși familiară, spune multe despre cum continuă Moscova să-și imagineze viitorul Ucrainei: un stat supus, aflat sub influența Rusiei, fără o armată semnificativă și fără o independență reală. Această poziție inflexibilă vine în ciuda a două factori importanți care ar fi putut determina Kremlinul să reflecteze.

În primul rând, Ucraina a dezvoltat capacitatea tehnică de a lovi adânc în interiorul Rusiei, în ciuda diferențelor uriașe de teritoriu și resurse. Loviturile spectaculoase cu drone asupra unor bombardiere strategice ruse, aflate la mii de kilometri de Ucraina, sunt o ilustrare clară a acestui fapt. Se pare că Ucraina are totuși câteva atuuri — și le folosește eficient.

În al doilea rând — și, probabil, mai periculos pentru Moscova — cererile dure ale Kremlinului vin în contextul unei frustrări tot mai mari a președintelui american Donald Trump față de propriile eforturi de a obține pacea în Ucraina.

Trump și-a exprimat deja nemulțumirea față de omologul său rus, Vladimir Putin, despre care a spus că a „înnebunit complet” după atacurile masive lansate recent de Rusia asupra Ucrainei.

Dar acum, Trump însuși se află sub presiune, întrucât un pilon central al politicii externe din al doilea său mandat — încheierea rapidă a războiului din Ucraina — pare tot mai nesigur.

Există pârghii puternice, dacă Trump alege să le folosească: sporirea ajutorului militar american sau impunerea unor noi sancțiuni dure — precum cele susținute masiv în Senatul SUA. Unul dintre susținătorii principali ai unui proiect bipartizan care vizează impunerea unor măsuri „devastatoare” împotriva Moscovei, senatorul Richard Blumenthal, a acuzat Rusia că „batjocorește eforturile de pace” de la Istanbul și, într-un mesaj atent formulat pe X (fostul Twitter), a acuzat Kremlinul că „îl manipulează pe Trump și America ca pe niște proști”.

Momentan nu este clar cum va reacționa președintele american imprevizibil — sau dacă va face ceva.

Însă rezultatul războiului din Ucraina, în special negocierea unui acord de pace care să-l încheie, a devenit inevitabil legat de actuala administrație de la Casa Albă.

Faptul că Putin a refuzat din nou să cedeze și a venit cu un răspuns inflexibil la apelurile pentru pace, l-ar putea forța acum pe Trump să ia măsuri.