Lipsa de medici psihiatri, a colaborării strânse între instituţiile de resort şi stigmatizarea sunt cauzele care blochează rezolvarea cazurilor de violenţă comise de persoanele cu tulburări mintale. Aceste aspecte au fost discutate în cadrul Comisiei parlamentare pentru protecție socială, sănătate și familie. Avocatul Poporului a prezentat şi un raport privind evaluarea mecanismelor de prevenire a violenței și protejarea copiilor aflați în situații de risc.
Raportul prezentat de Avocatul poporului şi cel pentru drepturile omului vine ca un răspuns la cazurile grave de violenţă comise de persoanele cu tulburări mintale, inclusiv copii. Una dintre problemele constatate este lipsa acută de specialişti. Potrivit datelor oficiale, în prezent, în Republica Moldova sunt 231 de medici psihiatri, iar numărul persoanelor cu probleme de sănătate mintală este de aproape 143 de mii. Asta înseamnă că unui medic psihiatru îi revin în jur de 10 mii de pacienţi.
OLESEA DORONCEANU, adjuncta Avocatului Poporului: Spre exemplu, doar CCSM-ul Botanica deserveşte 20.700 de persoane. În evidenţa unui medic psihiatru se află 886 de persoane. Când un medic are în evidenţă 886 de persoane, noi nu putem vorbi despre gestionarea eficientă a riscurilor de violenţă. Nu ai cum, fizic.
Potrivit specialiştilor, în Republica Moldova nu există nici statistici distincte despre numărul de infracţiuni comise de către persoanele cu tulburări mintale şi nici cele de recidivă. Tot specialiştii spun că e nevoie şi de o completare a cadrului legislativ.
ANDREI EŞANU, director, Spitalul Clinic de Psihiatrie: Legea privind bunăstarea şi sănătatea mintală nu prevede intervenţii nevoluntare în tratamentul pacienţilor. Ştiu că s-a mai discutat despre asta. Noi menţionăm despre asta nu pentru că am inventat noi, dar pentru că am văzut în alte ţări. Există măsuri de protecţie şi măsuri prin constrângere, inclusiv ambulatoriu în alte ţări, ceea ce la noi nu există. De exemplu, o persoană care săvârşeşte o infracţiune şi trece din penitenciar, trece prin etapa din probaţiune. La sistemul de sănătate mintală, ceea ce ţine de persoanele care trec prin tratament prin constrângere, nu există.
CESLAV PANICO, Avocat al Poporului: După externarea persoanelor care au fost în spitalul de psihiatrie, ce se întâmplă cu ele? Asta e una dintre cele mai mari probleme, pentru că uneori, familia este lăsată singură în faţa problemei. Avem caz când familia a aflat în aceeaşi zi că persoana vine din spital. Nu era pregătită nici familia, nici APL, nici poliţia.
Audierile publice au reunit experți în domeniul drepturilor omului, reprezentanți ai societății civile, cadre medicale și asistenți sociali. Specialiştii au scos în evidenţă şi lipsa unei colaborări mai strânse între instituţiile de resort, lucru care întârzie sau împiedică intervenția statului în cazurile de abuz.
ALIONA DRAGOMIREŢCAIA, şef Secţia Siguranţa Minorilor, IGP: Din perspectiva protecţiei copilului, problema nu este lipsa totală a cadrului legal, dar mecanismele existente nu funcţionează pe potrivă şi intervenţiile sunt fragmentat desfăşurate.
LILIANA GROSU, vicepreşedinte, Comisia Parlamentară pentru protecţie socială, sănătate şi familie: Iată aici apare marea problemă pentru instituţiile statului, cum să prevină acest risc, vorbim de prevenirea primară, nu există niciun mecanism opăeraţional care să ofere instituţiilor proceduri clare pentru a preveni acest risc. Există anumite mecanisme de intervenţie la prevenirea secundară. Atuncio când persoana a manifestat cel puţin o dată un comportament violent.
Specialiştii din domeniu mai precizează că nu orice persoană cu tulburări mintale poate fi violentă şi îndeamnă societatea să nu cadă în altă extremă, a stigmatizării. Concluziile dezbaterilor și recomandările finale din Raportul tematic vor fi transmise instituțiilor guvernamentale abilitate, pentru a fi integrate în viitoarele strategii naționale de protecție socială și sănătate publică.
