Rezumatul hotărârii a fost efectuat de către Direcția agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova.

Potrivit circumstanțelor cauzei, reclamanta, care la data evenimentelor exercita funcția de deputat, s-a implicat activ în manifestațiile de protest desfășurate în Piața Marii Adunări Naționale la 6 și 7 aprilie 2009. Aceasta a susținut că, la 7 aprilie 2009, în timp ce se afla în apropierea clădirii Guvernului, a fost bruscată, împinsă la pământ și lovită în diferite părți ale corpului de către doi polițiști, identificați ulterior ca P.C. și D.R., acțiuni în urma cărora și-ar fi pierdut cunoștința.

După ce și-a revenit, reclamanta s-a întors la domiciliu și a solicitat intervenția serviciului de ambulanță. Potrivit raportului de expertiză medico-legală din 17 august 2009, ea a suferit vătămări corporale de gravitate medie.

La 29 iunie 2009, în urma plângerii depuse de către reclamantă, a fost pornită urmărirea penală împotriva celor doi polițisti pentru cauzarea intenționată a vătămărilor corporale medii. Reclamanta a fost recunoscută în calitate de parte vătămată, iar polițiștii vizați au fost audiați în cadrul urmăririi penale.

Prin sentința Judecătoriei Buiucani din 6 august 2014, cei doi polițiști au fost achitați. Instanța a reținut, în esență, că nu existau probe directe care să demonstreze prezența acestora la locul comiterii faptei și că declarațiile reclamantei erau contradictorii. Atât reclamanta, cât și procurorul au contestat sentința cu apel.

La 31 ianuarie 2012, a fost pornită o cauză penală separată cu privire la falsificarea actelor emise de serviciul de ambulanță la 8 aprilie 2009.

Prin decizia din 13 decembrie 2016, Curtea de Apel Chișinău a menținut sentința de achitare. Instanța de apel a constatat suplimentar că procurorul nu solicitase reaudierea inculpaților în ședința de apel, motiv pentru care aceștia nu puteau fi condamnați.

Ulterior, procurorul a declarat recurs. Prin decizia din 30 mai 2017, Curtea Supremă de Justiție a menținut soluțiile instanțelor inferioare. Totodată, aceasta a constatat că recursul reclamantei fusese depus tardiv.

În fața Curții, reclamanta a invocat încălcarea Articolului 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Guvernul a invocat excepția neepuizării căilor interne de atac, susținând că reclamanta nu a respectat termenul legal pentru declararea recursului. Curtea a respins această excepție, reținând că, având în vedere complexitatea cauzei și amânările repetate ale redactării deciziei motivate, solicitarea reclamantei privind acordarea unui termen suplimentar pentru motivarea recursului a fost rezonabilă. Curtea a mai observat că recursul procurorului a fost examinat pe fond, ceea ce a permis Curții Supreme de Justiție să analizeze cauza în ansamblul său.

În ceea ce privește aplicabilitatea Articolului 3 din Convenție, Curtea a reținut că natura și gravitatea vătămărilor constatate impuneau autorităților obligația de a desfășura o investigație eficientă cu privire la acuzațiile de rele tratamente.

Analizând eficiența investigației, Curtea a constatat, în primul rând, lipsa de promptitudine a autorităților. În special, aceasta a observat că urmărirea penală a fost pornită la aproximativ trei luni după incident, că examinarea medico-legală a reclamantei a avut loc abia la 10 august 2009 și că cei doi presupuși făptuitori, identificați încă de la începutul investigației, au fost audiați după aproximativ cinci, respectiv șapte luni de la producerea evenimentelor. Curtea a remarcat că aceste întârzieri nu au fost explicate în mod convingător de către autorități.

În continuare, Curtea a evidențiat mai multe deficiențe care au afectat eficiența investigației. Astfel, dispariția de la dosar a înregistrărilor video a compromis valoarea probatorie a acestora. De asemenea, instanțele naționale nu au examinat declarațiile martorului D., care fusese audiat în faza apelului.

Curtea a acordat importanță și faptului că reclamanta nu a fost informată în timp util despre recalificarea juridică a faptelor investigate, aflând despre aceasta doar după finalizarea urmăririi penale.

Citește și: CEDO obligă Republica Moldova să plătească 560.000 de euro într-un dosar examinat de Domnica Manole

Totodată, Curtea a observat că omisiunea procurorului de a include înregistrările video în lista probelor, precum și omisiunea de a solicita reaudierea inculpaților în fața instanței de apel au constituit deficiențe suplimentare care au afectat eficiența investigației.

În consecință, Curtea a constatat încălcarea sub aspect procedural a Articolului 3 din Convenție, acordând reclamantei 7.500 de euro cu titlu de prejudiciu moral și 2.000 de euro pentru costuri și cheltuieli.