MARIA PLEŞU, ofiţer principal, secţia Siguranţă minori, INSP „:Pe parcursul anului 2022 au fost înregistrate 705 infracţiuni comise de copii cât şi împotriva acestora, cu participarea a 1039 de copii. Suntem puţin în creştere, deoarece diferenţa este de 10 infracţiuni în comparaţie cu anul precedent. La comiterea infracţiunilor cel mai mare număr de copii sunt copii cu vârsta cuprinsă între 16 -17 ani şi cel mai des sunt implicaţi băieţii şi prevalează localităţile rurale.”

Un alt caz cutremurător care a ajuns în spaţiul public, dar şi în atenţia poliţiei, a avut loc la sfârşitul lunii ianuarie. Atunci, o tânără de 17 ani a fost bătută cu cruzime de o minoră, în vârstă de 13 ani, în timp ce o altă fată filma totul. Incidentul a avut loc la Nisporeni.

Nu mai puţin mediatizat a fost şi cazul din localitatea Biești, raionul Orhei, unde o adolescentă de 16 ani a fost bătută de alte trei fete, care s-au asigurat, înainte, că scena de violenţă este filmată de un coleg.

Acestea sunt doar câteva cazuri de violenţă în rândul adolescenţilor ce au avut loc în Republica Moldova şi care se află în atenţia Procuraturii. Autorităţile recunosc, însă, că în realitate sunt mult mai multe situaţii de acest fel.


MAIA BĂNĂRESCU Avocatul Poporului pentru Drepturile Copilului: „Cu regret violenţa faţă de copii, inclusiv şi bullying-ul este un fenomen şi cu regret numărul creşte, dar cu siguranţă nu este acel număr real pentru că nu toate cazurile sunt raportate. Foarte multe cazuri nu ajung nici să fie înregistrate în instituţiile de educaţie care sunt obligate să înregistreze orice caz de violenţă care are loc în instituţiile de educaţie sau în afara instituţiilor.”

Potrivit datelor oficiale, în anul 2022 s-au înregistrat peste 200 de cazuri de violenţă în rândul minorilor în timp ce aceştia erau la şcoală sau în drum spre casă.

MARIA PLEŞU, ofiţer principal, secţia Siguranţă minori, INSP: „De asemenea, pe parcursul anului precedent de către subdiviziunile poliţiei naţionale au mai fost înregistrate şi documentate 216 cazuri de violenţă, cu implicarea copiilor, în timpul orelor de studiu, în timp ce se deplasau spre instituţia de învăţământ. Aici avem 216 cazuri cu implicarea a 462 de copii victimă, agresor şi majoritatea copiilor sunt băieţi. Cel mai des copii au vârsta de 14-15 ani, din categoria violenţei fizice aplicată în cadrul instituţiilor de învăţământ.”

Victima unei episod de bulllying în rândul copiilor a fost şi fetiţa Anei. La doar opt ani, Mihaela a fost agresată de colegii de clasă. Mama spune că fetiţa a fost, practic, călcată în picioare de alţi copii.

ANA, MAMA FETEI: „Eu am întrebat ce ai păţit, ce s-a întâmplat şi ea mi-a spus că uite astăzi la şcoală am fost agresată pentru că nu am vrut să mă joc cu o fetiţă şi ea a vorbi cu încă trei băieţei şi după şcoală, după ce au termiat orele au ieşit afară şi au bruscat-o. Ea a căzut jos şi ei au călcat-o în picioare în aşa fel încât să îi rămână urme. După chestia asta ea s-a ridicat şi un băiat de acolo ia spus las că eu mâine am să aduc pietre şi o să o lovim şi cu pietre.”

Din spusele mamei, cazul nici măcar nu a ajuns în atenţia directorului şcolii. Iar pentru ca fetiţa să treacă peste această traumă a fost nevoită să apeleze la un psiholog. Şcoala nu a putut să îi furnizeze acest serviciu.

ANA, MAMA FETEI: „A fost foarte dureros. Ea a venit acasă şi mi-a spus mami ştii ei şi-au bătut joc de mine. Mie îmi este ruşine, adică se simţea foarte prost şi îmi spunea că ea se simte aşa pentru toţi şi-au bătut joc de ea. Avem o rudă care este psiholog şi am apelat la serviciile dumnealui.”

Potrivit psihologilor, indiferent la ce tip de violenţă este supus un copil, fie că e martor, fie că e victimă, el trebuie să primească asistenţă de specialitate. Altfel, consecinţele se pot răsfrânge negativ asupra comportamentului şi personalităţii lui. Cel mai grav este că în urma actelor de violenţă, minorii pot ajunge să sufere chiar probleme de sănătate mintală.

OXANA ŞEVCENCO psiholog-supervizor, Centrul "AMICUL": „Prima reacţie ar fi starea de stres acut în care persoana poate să fie absolut disociată sau cu alte cuvinte nu este prea în contact ca să poată spune ce se întâmplă. Este îngrozită, trăieşte un acut sentiment de neputinţă, deci trăieşte pentru prima data că nu putea să facă asbolut nimic într-o astfel de situaţie.”

Acestea sunt doar câteva dintre consecinţele de scurtă durată dar cele de lungă durată sunt mult mai îngrijorătoare, afirmă specialiştii.

OXANA ŞEVCENCO psiholog-supervizor, Centrul "AMICUL": „Dacă să vorbim şi să preusupunem consecinţe de lungă durată atunci da vom opera cu termini mai specifici cum ar fi anxietate, pot fi frici de tot felul cum ar fi probleme relaţionale, dificultăţi de a stabili relaţii şi de a fi în relaţii atât de a iniţia cât şi a conţine aceste relaţii. De a avea încredere în oameni, de a avea inclusive relaţii cu sexul opus dacă vorbim de abuzurile sexuale de exemplu.”

Potrivit datelor statistice, în Republica Moldova peste 86% dintre elevii claselor a şasea a 12-a sunt afectați de bullying. Fiecare al patrulea elev a fost victimă a acestui fenomen sau a asistat la situații de bullying. De cealaltă parte, directorii instituţiilor de învăţământ afirmă că, în vremurile pe care le trăim, astfel de incidente sunt inevitabile.

VASILE VACARI director, Liceul Teoretic "Mircea Eliade", Nisporeni: „Dacă aş spune că nu avem în totalitate nici violeţă nici fenomenul bullying-ului cred că nu ar fi corect. Ca şi în orice instituţie persistă şi la noi aceste evenimente, dar ne străduim printr-o analiză concretă să determinăm din start elevii care sunt supuşi acestor acte de violenţă, fenomenului de bullying şi intervenim în mod direct pentru a soluţiona aceste situaţii.”

Pentru a evita astfel de incidente în rândul elevilor, administraţia Liceului "Mircea Eliade" din Nisporeni a decis să doteze instituţia cu camere de supraveghere.

VASILE VACARI director, Liceul Teoretic "Mircea Eliade", Nisporeni: „Am dotat instituţia cu camere şi monitorizăm spaţiul atât intern cât şi extern pentru a vedea cu ce se ocupă copii în cadrul pauzelor, ce fac, unde pleacă în timpul pauzelor. Chiar am avut câteva situaţii când cu monitorizarea camerelor am prevenit unele cazuri de violeţă care dacă nu interveneam la timp putea duce la diverite consecinţe.”

Liceul Teoretic "Vasile Alecsandri" din Chişinău are o altă abordare a acestei probleme. Instituţia de învătământ a introdus în programă obiectul optional "Relații armonioase în familie", unde elevii învaţă, printre altele, cum să renunțe la violenţă şi cum să comunice cu cei din jur. Profesorii spun că, deseori, copiii preiau modele de comportament din familie.  

NICOLETA FIODOROV-GANEA profesor, Liceul Teoretic "Vasile Alecsandri", Chişinău: „Cred că acest aspect influenţează începâd cu familia. Sigur că da, atunci când tu îi spui copilului acasă şi îi atragi atenţia despre diferiţi oameni. Şi eu aici vreau să atrag atenţia că discriminarea este şi de gen. Noi avem situaţii când vin copii de acasă şi ne zi că tottuşi bărbatul este bărbat şi femeia este cea care trebuie să aibă grijă de casă, de copii şi e mai bine să nu lucreze.”

După mai bine de şapte ani în care a învăţat elevii cum să creeze relaţii armonioase, profesoara crede că pentru a creşte gradul de conştientizare în rândul copiilor şi adolescenţilor ar trebui să se pună accent mai mult pe dezvoltarea lor personală.

NICOLETA FIODOROV-GANEA profesor, Liceul Teoretic "Vasile Alecsandri", Chişinău: „Vedeţi că avem şi cazuri de suicid, din păcate, anume din cauza bullying-ului. Trebuie pus mai mult accent pe aceste teme, iar şcoala trebuie să aibă implimentate mai multe obiecte de dezvoltare personală, de cum ar fi relaţiile armonioase în familie. Este bună matematica, este bună biologia suntem de acord, dar mi se pare că accentul spre direcţia de dezvoltare trebuie tot să fie pus mai mult.”

Totuşi, cine este vinovat de recrudescenţa violenţei în rândul copiilor şi adolescenţilor? Părerile oamenilor sunt împărţite. Unii cred că vinovaţi sunt părinţii. Şi tocmai de aceea, pentru că tinerii de azi sunt părinţii de mâine, educaţia antiviolenţă şi anti-bulling ar trebui să înceapă de la o vârstă fragedă. În plus, unii părinţi recunosc că nu ştiu cum să facă faţă momentelor dificile prin care trec copiii lor.

Şi specialiştii spun că totul porneşte din familie dar nu este corect să învinovăţim în totalitate părinţii.

OXANA ŞEVCENCO psiholog-supervizor, Centrul "AMICUL": „Pentru ca părintele să conştientizeze că ceva nu este bine, el nu trebuie să fie în prim-plan învinovăţit sau să mergem cu învinovăţiri spre el. Ci să recunoaştem că el tot are anumite limite, că el tot este în mare parte depăşit de situaţie şi că mai întâi are nevoie de ajutor propriu-zis ca el la rândul său să fie potrivit nevoilor copilului ca să poată da răspunsuri adecvate propriilor copii.”

Pentru a preveni situaţiile de violenţă în rândul minorilor, în Republica Moldova au fost înfiinţate mai multe organizaţii neguvernamentale care desfăşoară campanii de informare pentru prevenirea violenţei şi a bullying-ului sub orice formă. La modul practic, părinţii învaţă cum să-şi educe copiii fără pedepse, astfel încât cei mici să nu preia acest comportament dăunător.

DANIELA SÎMBOTEANU fondator, CNPAC: „Cumva acest program vine cu nişte instrumente, nişte metode nonviolente de disciplinare a copiilor. Dacă să vorbim despre adolescenţi, despre părinţii de adolescenţi acest program este mult mai complex şi acest program reiese din particularităţile de vârstă ale adolescenţilor. Aici se abordeză subiecte precum sexualitatea, educaţia vocaţională, de asemenea se vorbeşte de bullying, cum părinţii să se poziţioneze atunci când copilul este fie martor sau victimă a bullying-ului.”

Conform celui mai recent raport al Ministerului Educaţiei şi Cercetării, în perioada septembrie-decembrie 2022, angajații din sistemul educațional au raportat aproape 3.600 de suspiciuni de abuz fizic, emoțional și bullying.

DANIELA SÎMBOTEANU fondator, CNPAC: „Daca sa ne referim la acest bullying atunci nouă din 10 adolescenti din Republica Moldova sunt afectaţi de acest fenomen fie în calitate de martori, fie în calitate de victim sau în calitate de observator. Avem un număr de 9 din 10 adolesenţi şi opt din 10 sunt sau au fost cel puţin odată într-o situaţie de bullying în calitate de victime.”

În anul 2021 a fost votat un proiect de lege ce stabileşte clar metodologia de prevenire şi combatere a bullying-ului în şcoli, iar Ministerul Educaţiei precizează că a organizat zeci de programe privind instruirea şi intervenţia în cazuri de violenţă. Unii părinţi spun, însă, că tot nu e suficient.

O altă problemă constatată de autorităţile din domeniu este lipsa psihologilor în instituţiile de învăţământ. Potrivit Ministerului Educaţiei de la Chişinău, aproximativ 66% din şcoli nu au un astfel de specialist.

MAIA BĂNĂRESCU Avocatul Poporului pentru Drepturile Copilului: „Sunt foarte puţini psihologi, avem psihologi care nu sunt pregătiţi. Cu regret nu sunt bine pregătiţi de a interacţiona cu copii şi de a identifica copilul care este supus bullying-ului şi altor forte de violenţă. Aici trebuie să intervină autorităţile publice în primul rând cu capacitarea psihologilor, cu capacitarea pedagogilor, cadrelor didactice prin programe educative de instruire şi pentru părinţi.”

Avocatul Poporului pentru Drepturile Copilului crede că asta se întâmplă din cauza salariilor mcii din sistem. Oficialul spune, însă, că e foarte important ca părinţii să se implice în actul educaţional şi să nu lase totul pe seama şcolii.

MAIA BĂNĂRESCU Avocatul Poporului pentru Drepturile Copilului: „Este o soluţie, dacă nu sunt psihologi în şcoală am venit cu acea recomandare de a apela la acele servicii de asisteţă psiho pedagogică din fiecare raion. Acele echipe mobile de format şi de mers în instituţiile şcolare unde nu sunt psihologi sau nu sunt suficienţi psihologi. Un psiholog la un Liceu cu mii de copii el nu poate face faţă. Ei nu trebuie să intervină atunci când s-a întâmplat cazul, dar la prevenire trebuie să lucrăm.”

După cazurile de violenţă apărute în spaţiul public, atât poliţia cât şi Ministerul Educaţiei au lansat mai multe campanii de prevenire în instituţiile de învăţământ şi în societate. Un lucru este clar, fenomenul bullying-ului nu va fi eradicat rapid dintr-o societate care a fost obişnuită, în trecut, ca violenţa să facă parte din educaţie. Părinţii şi şcoala trebuie să facă front comun pentru a le transmite copiilor alte modele de comportament. Iar autorităţile nu ar trebui să se limiteze doar la campanii de informare.