În interviul acordat recent TASS, Ozerov a susținut că ONG-urile occidentale ar fi alimentat în Republica Moldova sentimente rusofobe și revanșarde, iar în Republica Moldova s-ar reproduce aceeași schemă. În același tablou a introdus consolidarea armatei, cooperarea euroatlantică și integrarea europeană. Cu alte cuvinte, dacă Moldova cumpără un radar, undeva, în mod misterios, suferă Tolstoi. 

 

Să verificăm însă pacientul. Constituția Republicii Moldova spune explicit că statul protejează păstrarea, dezvoltarea și funcționarea limbii ruse. La Chișinău funcționează Teatrul Dramatic Rus de Stat „A.P. Cehov”, iar în iunie 2026 Ministerul Culturii anunța, de pildă, o premieră ale cărei prime reprezentații erau deja sold-out. O rusofobie atât de intensă, încât publicul se grăbește să cumpere toate biletele la teatrul rus. Din păcate, în Republica Moldova are loc deznaționalizarea și rusificarea comunităților etnice găgăuză, bulgară, ucraineană. 

 

Probabil ura se joacă în limba rusă, cu sala plină. Și România a primit același diagnostic. În 2023, ambasadorul Valeri Kuzmin afirma că rusofobia chiar există în România și ar avea rădăcini geopolitice. În 2024, Maria Zaharova a numit anularea unei proiecții organizate de Ambasada Rusiei o încercare de anulare a culturii ruse. Ulterior, ambasadorul Vladimir Lipaev a susținut că încercările de a inocula rusofobia în România durează de secole. 

 

Un tratament propagandistic remarcabil de ineficient. După atâtea secole, Constituția României încă garantează identitatea etnică, culturală, lingvistică și religioasă a minorităților, iar Comunitatea Rușilor Lipoveni a organizat inclusiv Olimpiada Națională de Limba rusă maternă. Operațiunea de ștergere a culturii ruse a uitat, se pare, să șteargă tocmai cultura rusă. 

 

Să stabilim totuși o limită necesară. Discriminarea unui om pentru că aparține unei minorități reprezintă xenofobie și trebuie condamnată. Dar criticarea politicilor Kremlinului, limitarea propagandei, investigarea ingerințelor, sprijinirea Ucrainei sau solicitarea restituirii Tezaurului României nu înseamnă ură față de ruși. Parlamentul European a cerut oficial Rusiei, în martie 2024, să restituie tezaurul însușit ilegal. A cere înapoi ceea ce îți aparține nu este rusofobie. Este contabilitate restantă de peste un secol.  Trucul propagandistic este simplu. Kremlinul îmbracă politica de stat în paltonul lui Pușkin și prezintă orice critică adresată puterii drept un atac asupra unei întregi culturi. Nu, domnule ambasador. Republica Moldova și România nu au declarat război limbii ruse. Ele contestă doar dreptul autoproclamat al Moscovei de a le spune ce istorie au voie să țină minte, ce alianțe pot alege și câtă suveranitate li se permite.

Aici nu vorbim de rusofobie, ci de alergia Kremlinului la deciziile suverane. Iar aceasta nu se tratează cu propagandă, ci cu fapte.

 

Moldovenii nu mai vor în UE? Sondajele au prostul obicei de a strica propaganda

 

UE ne trimite la război? Kremlinul a mai apăsat o dată butonul de panică

Bun găsit la rubrica în care propaganda rusă descoperă, săptămânal, o nouă metodă prin care Republica Moldova urmează să dispară. De data aceasta, scenariul pare spectaculos. Dacă intrăm în Uniunea Europeană, ni se dă automat o cască, o armă și un bilet doar dus spre front.

Potrivit propagandei pro-ruse, Bruxelles-ul s-ar pregăti de război cu Rusia, iar Moldova ar urma să fie mobilizată imediat după aderare. Probabil direct de la ceremonia de primire în UE. Semnezi tratatul, primești legitimația europeană și ești trimis în tranșee.

 

Doar că Uniunea Europeană nu este NATO, iar aderarea la UE nu înseamnă încorporarea cetățenilor moldoveni într-o armată europeană imaginară. În Uniunea Europeană avem patru state membre neutre. Nu există niciun document al Uniunii care să planifice atacarea Rusiei și niciun mecanism prin care Bruxelles-ul să poată obliga automat Moldova să trimită militari într-un război.

 

Da, statele europene investesc mai mult în apărare. Dar există o mică diferență, pe care propaganda o pierde intenționat pe drum. Să te pregătești, să te aperi nu înseamnă să te pregătești să ataci. Mai ales când Rusia este statul care a invadat Ucraina, nu invers. O altă sperietoare vine de la Maria Zaharova, care susține că majoritatea moldovenilor nu dorește aderarea la UE. Numai că sondajele au prostul obicei de a strica propaganda. Un studiu din iulie 2026 arăta că 58% ar vota pentru aderare și numai 24% împotrivă. Un alt sondaj indica aproape 60% pentru integrarea europeană. Iar referendumul constituțional din 2024 a fost validat, opțiunea europeană obținând majoritatea voturilor.

Propaganda ne vorbește despre cașcavalul din cursa de șoareci. Dar, în această poveste, cursa este frica, iar momeala este minciuna.

 

 

Strasbourgul încă nu are laborator duhovnicesc

 

Harul cu viză de Moscova. Alertă duhovnicească la Bălți! Arhiepiscopul Marchel a descoperit că harul are frontieră, ștampilă și, probabil, ghișeu unic. În filmarea publicată de acesta, Mitropolia Basarabiei este numită structură schismatică, clericii ei sunt declarați fără har, iar instituția este comparată cu un prunc mort. Pentru un discurs despre pace creștină, metaforele sunt, să recunoaștem, pline de viață. Atacul furibund al ierarhului rus vine la scurt timp după ramura de măslin întinsă de mitropolitul Antonie.

 

Dar să trecem de la etichete la acte. Mitropolia Basarabiei nu este un profil fals creat în 1992. Ea a funcționat în perioada interbelică, a fost reactivată după destrămarea URSS și a fost înregistrată legal la 30 iulie 2002. Cu un an înainte, Curtea Europeană a Drepturilor Omului stabilise că refuzul statului moldovean de a o recunoaște a încălcat libertatea religioasă. Curtea nu a măsurat cantitatea de har. Strasbourgul încă nu are laborator duhovnicesc. Dar a spus limpede că statul trebuie să fie neutru. 

Marchel mai susține că românii au venit mereu nechemați. Numai că, în 1918, Sfatul Țării, adică legislativul local, a votat Unirea. În schimb, jurisdicția bisericească a Moscovei a fost organizată aici după anexarea țaristă din 1812, prin eparhia creată în 1813. Când istoria începe convenabil în 1813, ocupația devine tradiție, iar tradiția anterioară devine invazie. 

 

Și mai este patrimoniul. Catedrala din Bălți a fost ridicată între 1924 și 1934, sub episcopul Visarion Puiu, în perioada în care Episcopia Hotinului funcționa în cadrul organizării bisericești românești. Așadar, istoria românească este bună când trebuie invocați ctitorii, dar devine schismatică atunci când apar actele și succesiunea juridică. 

Nu avem o demonstrație teologică, ci o predică politică. Credincioșii nu sunt inventarul unui episcop, harul nu se distribuie cu aprobarea Moscovei, iar proprietatea nu se decide prin sentințe duhovnicești televizate. Se decide prin documente și instanțe, iar biserica se alege prin libertatea conștiinței, nu prin ordin eparhial.

 

Un gram de fapt și nouăzeci și nouă de grame de panică

 

Marea conspirație a mărțișorului sau cum a devenit un ghid o lovitură de stat. Alertă maximă în spațiul propagandistic de limbă rusă! Republica Moldova ar fi inventat o nouă materie obligatorie: „Gândirea după Maia Sandu”. Elevii ar urma să învețe discursurile președintei, școala ar deveni porta-vocea puterii, iar cine răspunde corect primește nota zece la cultul personalității.

 

Așa au prezentat documentul canale precum „Primul în Moldova” și „KP Moldova”. Ghid special pentru elevi, discursurile intră în programa școlară, școala devine tribună politică. Singura problemă este că documentul spune altceva. 

 

Am deschis cele 234 de pagini. Da, sunt 234. Felicitări propagandei. A verificat măcar numărul de pagini! Pe copertă însă scrie Ghid pentru profesori, nu manual pentru elevi, nu programă obligatorie și nici 

 

Culegerea de opere complete ale conducerii de partid sovietice. 

Documentul precizează că exercițiile pot fi integrate în lecțiile obișnuite, în câteva minute, fără schimbarea curriculumului, iar ghidul este un sprijin, nu o sarcină suplimentară. Mai mult, autorii spun explicit că valorile naționale nu înseamnă încă un manual și încă o materie. 

Dar discursurile Maiei Sandu?

 

Da, în secțiunea pentru liceu apar trei texte preluate sau adaptate din discursurile președintei. Aici există loc pentru o discuție legitimă. Orice material care folosește discursul unui lider aflat în funcție trebuie analizat critic.

 

Numai că elevilor nu li se cere să memoreze citate și să salute portretul. Într-un exercițiu trebuie să identifice mărcile subiectivității. În altul trebuie să dezbată dacă integrarea europeană înseamnă renunțarea la valorile naționale sau protejarea lor și să argumenteze ambele perspective. Ambele! Pentru fabrica de propagandă, două perspective sunt deja începutul anarhiei. 

 

Mai avem și teoria că Bruxellesul ar fi comandat operațiunea. Realitatea este scrisă chiar la pagina a doua. Uniunea Europeană a oferit finanțare, însă conținutul este responsabilitatea exclusivă a Centrului și nu poate fi considerat poziția UE. Așadar, niciun comisar european nu a stabilit câte mărțișoare trebuie adunate la ora de matematică.

 

Și da, în ghid copiii chiar numără mărțișoare, calculează prețul mierii și al strugurilor, discută despre patrimoniu, natură, responsabilitate și voluntariat. Teribil! Astăzi calculează costul a două borcane de miere, mâine poate descoperă că nici afirmațiile de pe Telegram nu se verifică prin înmulțirea semnelor de exclamare.

 

Cel mai periculos pasaj pentru propagandă este însă altul. Elevul este îndemnat să nu distribuie o informație doar fiindcă este virală, ci să verifice sursa și contextul. Aici înțelegem panica. Un copil care întreabă Care este sursa? Devine un client foarte prost pentru fake news. 

Concluzia?

Rețeta propagandei rămâne simplă. Un gram de fapt și nouăzeci și nouă de grame de panică.