Au împărțit aceeași profesie, aceeași școală și aproape cinci decenii de amintiri. Valentina și Constantin Aramă din satul Bobletici, raionul Sângerei, și-au dedicat viața pedagogiei. El a fost profesor de matematică și director al școlii timp de 34 de ani, iar ea – profesoară de limba rusă. Mai multe detalii despre povestea soților Aramă, despre școala în care au format generații de elevi și despre cum s-a schimbat satul Bobletici, aflați în cadrul emisiunii „TeleMatinal”.
Întreaga viață, soții Valentina și Constantin Aramă și-au dedicat-o pedagogiei. Dumnealui a fost profesor de matematică, iar doamna - de limba rusă.
CONSTANTIN ARAMĂ fost profesor și drector de școală, s. Bobletici, r. Sângerei: Eu, de pe băncile școlii, am început să lucrez ca pedagog. În 1967 am terminat școala. M-am dus într-o școală mică, pe urmă am mers într-un centru raional, unde am terminat. Am început ca laborant. Eu lucram ca pedagog, doamna venise ca studentă. Eu în școală eram flăcău, dar ea a venit ca fată mare și acolo am făcut cunoștință.
În 2012, școala din Bobletici, unde au activat aproape cinci decenii, și-a închis ușile pentru clasele gimnaziale, iar în 2024 - și pentru cele primare.
CONSTANTIN ARAMĂ fost profesor și drector de școală, s. Bobletici, r. Sângerei: 49 de ani aici am lucrat. Când treci pe alături, parcă ceva nu ajunge, că în fiecare dimineață eu eram pe pragul școlii. Eu veneam înainte de a veni profesorii, e clar că nostalgia e mare.
Cândva, aici învățau cam 160 de copii. Acum, au rămas doar regretele și amintirile...
CONSTANTIN ARAMĂ fost profesor și drector de școală, s. Bobletici, r. Sângerei: Erau familii care aveau câte 6-8 copii. Încoace a început a scădea numărul copiilor. Nu mai spun cum e în ziua de azi. Aduce copilul la bunici și după, îl ia și-l duce în Anglia, Irlanda. Poftim.
În ultimii ani, numărul elevilor a scăzut foarte tare.
CONSTANTIN ARAMĂ fost profesor și drector de școală, s. Bobletici, r. Sângerei: Putem să numărăm pe degete. În clasa întâi erau trei, clasa a II-a patru, 3-4 în una nouă și în alta cinci. Viitorul de acum era clar pentru toți. Eu în general am vrut când s-a închis gimnaziul, eu am vrut să abandonez. A venit și m-a rugat, hai te rog că nu avem ce face.
VALENTINA ARAMĂ fostă profesoară, s. Bobletici, r. Sângerei: Eu am lepădat mai repede decât dumnealui. Eu ieșisem la pensie în 2010. Am mai lucrat doi ani și ne-au închis tare rapid și ne-au luat prin surprindere. Doi ani de zile a plâns.
Timp de 34 de ani, domnul Constantin a fost director de școală, dar mai mult i-a plăcut să fie profesor.
VALENTINA ARAMĂ fostă profesoară, s. Bobletici, r. Sângerei: Am avut nu doar copii de-ai mei care au îmbrățișat profesia de pedagog sau au fost dornici de carte. Au fost copii care au urmat colegiile de agricultură au mers pe la Țaul, Svetlîi și au învățat în limba rusă.
Au trei fete și toate i-au urmat în alegerea profesiei.
CONSTANTIN ARAMĂ fost profesor și drector de școală, s. Bobletici, r. Sângerei: A ales fiecare. Una matematica, alta clase primare, alta limba română. Au ales diferit. Așa au ajuns în pedagogie. Până în ziua de azi sunt pe rol. Cu toate că sunt cu gândul de plecare.
Altădată, învățătorul avea un statut privilegiat în comunitate.
CONSTANTIN ARAMĂ fost profesor și drector de școală, s. Bobletici, r. Sângerei: Într-adevăr, înainte un profesor era unul dintre cei mai stimați oameni din sat. Nu trecea un om, copil ca să nu spună bună ziua. Dar în ultimul timp au stricat totul în primul rând familia și gadgeturile acestea, telefoanele. Lui nu-i trebuie nici tabla înmulțirii, informații despre știință, natură. El spune că poate găsi pe Facebook.
VALENTINA ARAMĂ fostă profesoară, s. Bobletici, r. Sângerei: Cumva, cuvântul dascăl era prețuit și învățătorul în genere era prețuit. Mergea un învățător în vârstă. Nu zic de cei tineri, acum părinții nici nu întreabă și nici nu-i mai aduci la adunările părintești. Ei tot știu de acasă și la copii tot. Cândva învățătorul era o icoană pentru copii...
A fi un bun pedagog nu e doar o profesie, e mai mult o vocație. De aceea, oricît de departe am ajunge, rămînem mereu elevii unor profesori dedicați, cărora le datorăm recunoștința pentru cine suntem azi.
