Curtea Constituțională (CC) a declarat vineri, 25 noiembrie, inadmisibile mai multe sesizări cu privire la excepția de neconstituționalitate a articolului 330 (2) din Codul penal, care stabilește răspunderea penală pentru îmbogățire ilicită. Astfel, infracțiunea de îmbogățire ilicită rămâne în Codul penal al R. Moldova.
În procesul examinării sesizărilor, Înalta Curte le-a solicitat Comisiei de la Veneția și Biroului OSCE pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului o opinie privind infracțiunea de îmbogățire ilicită. Pe 24 octombrie 2022, cele două organizații au adoptat o opinie pentru CC a R. Moldova privind infracțiunea de îmbogățire ilicită.
CC a constatat că, pe 6 iulie 2007, Parlamentul a adoptat Legea nr. 158 privind ratificarea Convenției Organizației Națiunilor Unite împotriva corupției angajându-se să adopte „măsuri eficiente de prevenire și combatere a corupției. Articolul 20 din această Convenție prevede că, sub rezerva Constituției și a principiilor fundamentale ale sistemului său juridic, fiecare stat parte trebuie să ia în considerare adoptarea de măsuri legislative și de alte măsuri care se dovedesc a fi necesare pentru a atribui caracterul de infracțiune îmbogățirii ilicite.”
Totodată, articolul menționat din Codul penal implementează „angajamentele statului care decurg din articolul 20 din Convenția împotriva corupției și sancționează deținerea de către agenții publici a bunurilor a căror valoare depășește substanțial mijloacele dobândite licit”.
„Curtea a declarat inadmisibile sesizările nr. 50g, 55g, 84g, 104g și 123g din 2022 privind excepția de neconstituționalitate a articolului 330 (2) din Codul penal (…). Curtea a notat că nu poate efectua un control de constituționalitate în privința unei infracțiuni, atunci când se susține existența unor metode alternative de intervenție. Curtea nu se află în poziția de a elabora studii empirice în privința necesității incriminării unor fapte. Pot exista opinii diferite sub aspect criminologic, însă nu ține de rolul Curții să o favorizeze pe una dintre ele în detrimentul celorlalte. Politica penală a statului reprezintă o chestiune rezervată Parlamentului. În acest sens, Parlamentul se bucură de o marjă discreționară la elaborarea politicii penale naționale în particular atunci când decide dacă o conduită trebuie incriminată sau dacă unele fapte trebuie sancționate penal (…)”, a declarat președinta CC, Domnica Manole, în cadrul unui briefing de presă.
Curtea a subliniat că a examinat în trecut dispozițiile care incriminează îmbogățirea ilicită prin prisma dreptului la respectarea prezumției nevinovăției și nu a constatat o încălcare în acest sens.
„(…). De asemenea, Curtea a reținut că articolul 3302 din Codul penal nu prevede în mod explicit nicio obligație în sarcina persoanei vizate de a prezenta vreo probă, nici textul său nu stabilește în mod expres un mecanism de inversare a sarcinii probării. Această prevedere impune probarea deținerii unor bunuri a căror valoare depășește substanțial mijloacele dobândite și dovada că ele nu puteau fi obținute în mod legal. Prin urmare, nu este exclusă posibilitatea inculpatului de a prezenta probe care să răstoarne acuzațiile privind originea ilicită a bunurilor.Referitor la argumentele privind dreptul de a nu fi pedepsit de două ori”, anunță CC.
În anul curent, mai multe sesizări cu privire la excepția de neconstituționalitate a articolului 330 (2) din Codul penal, care stabilește răspunderea penală pentru îmbogățire ilicită, au fost depuse la CC, printre care o sesizare a lui Ruslan Popov, fost adjunct al procurorului general suspendat.
