DANIELA DANILOVA, jurnalist TVR MOLDOVA: 

- Ce a însemnat actul Unirii pentru Basarabia de atunci, câte eforturi şi câte sacrificii s-au făcut pentru împlinirea acestui ideal, aşa cum ziceam mai devreme?

LUCIA ARGINT, istoric: 

Pentru Basarabia, Unirea cu România a însemnat un eveniment inedit, primul fapt istoric și identitar pentru basarabenii din acest spațiu, prin care şi-au demonstrat atitudinea, viziunea și recunoașterea conștiinței identitare. Unirea cu România la 1918 pentru basarabeni a însemnat și o supraviețuire în condițiile foarte nefaste legate de factorii externi, care erau în acel moment, dar pentru toată România, de fapt, Unirea Basarabiei cu România a fost un trigger, fiindcă nu zadar autorul Anton Margarit spunea că „doar dorința, energia și voința basarabienilor a decis Unirea României la 1918". 

Când vorbesc Unirea din 1918, atrag atenția că Basarabia a fost prima provincie înstrăinată care și-a demonstrat deschiderea și interesul pentru a se uni cu patria mamă. Şi la 1 martie 1918, anume, prima delegație din Basarabia a ajuns la Iași, unde s-a întâlnit cu reprezentanți ai guvernării de atunci, care se aflau în refugiu la Iași, cu reprezentanții Casei Regale, unde și-au manifestat intenția și inițiativa, lăsând cumva o doză mare de uimire. 

România nu s-a implicat exact la 1914, doi ani a menținut neutralitate și a fost convinsă de Antanta, doar cu acordarea, în baza acestei participări, a unor teritorii care la acel timp erau în componența Imperiului Austro-Ungar. Atragerea României urmărea ca la sfârșitul războiului România să poată profita de această achiziție teritorială în care nu se regăsea nici în planuri, nici în schiță și nici în vise teritoriul dintre Prut și Nestru care, istorcește, uniii o numesc Basarabia.

DOAR VOINŢA BASARABENILOR A DECIS UNIREA DE LA 1918

DANIELA DANILOVA, jurnalist TVR MOLDOVA: 

Vorbeaţi despre voinţa poporului… cât de importantă a fost voinţa poporului şi, cum mai exact poporul şi-a manifestat dorinţa pentru a se alipi de ţara mamă?

LUCIA ARGINT, istoric: 

Să ştiţi că, atunci când vorbesc despre voinţa poporului, vorbesc despre reprezentanţii poporului, despre elita Basarabiei, fiindcă în anul 1918 situația era destul de precară în Basarabia și noi nu putem să facem referire, de exemplu, la categorii foarte mari a populației care înțelegeau semnificația acestui eveniment, mai ales că aveam un procent mare de analfabeţi care nu citeau, care nu cunoșteau limba română, care să aibă acces, de exemplu, la altă literatură sau presă decât cea care exista la acel timp pe teritoriul Basarabiei. 

Respectiv, cumva tonul în ceea ce privește convingerea și necesitatea de a lua această decizie foarte crucială și necesară la acel timp le-a aparținut reprezentanților intelectualității, liderilor din acel timp, liderii politici care se aflau în fruntea Republicii Democratice Moldovenești. Pe parcursul unui an de zile, Basarabia trece prin câteva ipostaze, spun doar câteva momente ca să înțelegeți cât de tumultoasă era politica internă între Prut și Nistru între 1917 și 1918. 

Mă refer la faptul că, în octombrie 1917, Basarabia cere și obține autonomia, deoarece Imperiul Rus nu mai este acea forță care putea să-i mențină în componența sa după ce a picat regimul țarist și familia imperială a fost împușcată și la puterea au venit bolșevicii. După care în luna decembrie Basarabia se declară Republica Democratică Moldovinească, dar cumva legată federativ de Rusia și deja în prima lună a lui 1918 ea se declară independentă.

Şi, din ianuarie până martie, trece o perioadă foarte scurtă ca opțiunile politice și situația să se schimbe și ei să vadă ca o oportunitate și ca o soluție, de fapt, pentru soarta celor din Basarabia Unirea cu România. De ce? Din cauza că pretențele Rusiei bolșevice rămâneau pentru acest teritoriu și ei au uitat acele înțelegeri care au existat între reprezentanții Basarabiei și reprezentanții bolșevicilor... care se aflau la conducerea Rusiei. Doi, apărea interesul mare a Ucrainei pentru acest teritoriu. 

Deci, toată perioada aceasta a fost marcată de o criză și economică, și socială, se închid instituții, nu funcționează școlile. Deci, cumva solicitarea basarabenilor către guvernul românesc de a veni, de a duce încoace armata română era explicată și justificată.

Asta era unica forță care putea să ajute la acel timp, în acea perioadă, de a restabili starea firească a lucrurilor. Lucru care și s-a întâmplat și m-ați întrebat cum au reacționat reprezentanții societății.

DANIELA DANILOVA, jurnalist TVR MOLDOVA: Cum au fost primite trupele române aici, în Basarabia?

LUCIA ARGINT, istoric: 

Deci, trupele chiar la graniță au fost întâmpinate. Armata română a fost întâmpinată foarte fastuos. Ceea ce mi-a atras atenția au fost tinerele studente, câteva fete care au confecționat un tricolor manoperă. Mi-a plăcut gestul care s-a întâmplat la 27 martie, când în sala Parlamentului Basarabiei, Sfatul Țării, reprezentanții României s-au retras în momentul când se decidea soarta Basarabei și era nevoie de a permite localnicilor să aleagă și să voteze pentru sau împotriva unirii cu România.

REGINA MARIA, AMBASADOAREA ROMÂNIEI REÎNTREGITE

DANIELA DANILOVA, jurnalist TVR MOLDOVA: 

Rolul Reginei Maria a fost, de asemenea, cu adevărat important. Să ne spuneţi cât de importante au fost acţiunile ei, cât de importantă a fost prezenţa ei în toate aceste momente istorice de până la actul Unirii.

LUCIA ARGINT, istoric: „A fost o perioadă între 1919 şi 1920, o perioadă foarte grea pentru români pentru a-și recunoaște această unire. Respectiv, prim-ministrul României, Brăteanu, nu reușea la Paris să convingă marii, cei patru reprezentanți implicați în sistemul de la Versailles, despre necesitatea recunoașterei integrității teritoriale a României.  

Şi de fapt această soluţie a fost Regina Maria care putea să convingă pe oricine în interesele ei. Și puțină lume știe că ea s-a îndreptat la Paris nu pentru a convinge și nu pentru a aduce tratative pentru obținerea recunoașterei Marei Uniri. Sub umbela faptului că Regina, la 1919, în luna mai, trebuia să viziteze principiile Nicolae care învăța în acel timp în Anglia, se oprea pentru câteva zile în capitala modii, fiind însoțită de toate principesele și, respectiv, cu această ocazie deosebită, era normal ca reprezentanta unei case monarhice, unei case regale importante, (fiindcă Regina Maria este o descendentă și a familiilor importante din casele regale europene. Vorbesc de faptul că e nepoata Reginei Victoria, marea regină a Marii Britanii) era imposibil ca reginei să nu-i se acorde o atenție deosebită. În pregătirile acestea, regina a găsit îndrăzneala să ceară audiere la prim-ministrul Franței. 

Acolo s-au dus cele mai mari lupte. Mi-a plăcut faptul că, deşi era preconizată această întrevedere doar pentru câteva minute, întrevederea a durat circa două ore, făcând ca foarte multă lume importantă să stea la ușă și să aștepte. România îi datorează foarte mult acestei regine, care a fost nu doar o femeie frumoasă a epocii, ci a fost, într-adevăr, o ambasadoare deosebită, pe care n-a mai avut-o România, din păcate, nici până, nici după și care a promovat inedit România în perioada vieții sale.

 A spart clișeele cu privire la cum trebuie să se comporte și să arate o regină în general, dar și o femeie... care are posibilitate să manifeste plan politic intern și extern. Într-adevăr, Regina Maria a reușit împreună cu Nicolae Titulescu, care a fost un reprezentant loial și deosebit al politicii externe a României, să atragă simpatia multor state și să încheie foarte multe colaborări și parteneriate pe parcursul anilor interbelici. ”

REGINA MARIA A REVENIT ÎN INIMA CHIŞINĂULUI

DANIELA DANILOVA jurnalist TVR MOLDOVA: „Iar acum vedem importanţa ei se conturează tot mai mult pentru a cunoaşte istoria.”

LUCIA ARGINT istoric: „Regina Maria, pe parcursul vizitelor sale … relaţii antagoniste. MUSCA Revenirea la ideea de a ridica care au vizitat către această perioadă Basarabia.”

REGINA MARIA, INIMA ROMÂNIEI UNITE

LUCIA ARGINT istoric: „Aş vrea ca istoriile adevărate … riscă să repete greşelile strămoşilor.”



REPORTER: DANIELA DANILOVA