Zemstva județeană Bălți, un consiliu județean, a decis, pe 3 martie 1918, în unanimitate, votarea unei scrisori către Sfatul Țării, în numele reprezentanților județului, în care și-a manifestat dorința de revenire la Patria-mamă.
„Adunarea generală a Zemstvei din județul Bălți, născută din alegerile regionale ce au avut loc la decembrie 1917 și convocată în ziua de 1 martie 1918, pentru votarea bugetelor și altor măsuri necesare bunului mers al administrațiunii și vieții economice în această regiune, terminând lucrările sale, înainte de a închide sesiunea a discutat și votat în unanimitate următoarea moțiune depusă pe biroul adunării de către membrii zemstvei:
Rezămat pe principiile proclamate de mare revoluțiune a popoarelor fostului mare imperiu al tuturor rușilor, care, în primul rând, odată cu libertatea și egalitatea tuturor indivizilor în fața legilor, a proclamat libertatea naționalităților de a dispune singure de soarta și așezămintele lor prezente și viitoare, poporul moldovenesc, așezat de acum 20 de veacuri de către străbunii noștri Români între Nistru și Prut, a proclamat în ziua de 2 decembrie 1917, Basarabia Republică Moldovenească independentă și de sine stătătoare;
Ținând seamă că viața și propășirea economică a unui popor este în raport cu forța vie și aptitudinile pe care Dumnezeu le-a hărăzit, că în unire stă puterea și că unde-s doi puterea crește;
Ținând seamă că, în timp de 14 veacuri, Basarabia a fost totdeauna un trup cu Moldova de pe dreapta Prutului și că soarta ei a fost de-a pururea legată de aceea a Principatelor dunărene, cu care a gustat aceleași suferințe și aceleași bucurii;
Ținând seama că, în anul 1812, în urma frământărilor sângeroase ale tuturor popoarelor europene Basarabia a fost smulsă fără consimțământul ei de la trunchiul ei etnografic al națiunii sale de origine, și
Ținând seama de pilda splendidă pe care tânărul Regat al României a dat-o în scurtul timp de când a fost recunoscut stat independent, atrăgându-și astăzi admirarea și iubirea tuturor popoarelor din lume și chiar respectul dușmanului comun;
Proclamăm astăzi în mod solemn în fața lui Dumnezeu și a lumii întregi că cerem unirea Basarabiei cu Regatul României sub al cărui regim constituțional și sub ocrotirea legilor ei de monarhie democratică vedem siguranța existenței noastre naționale și a propășirii economice și culturale.
Facem apel la toate adunările din întreaga Basarabie de la Hotin până la Ismail să se unească prin votul lor la moțiunea noastră și să ceară Sfatului Țării la Chișinău să trimeată o delegațiune cu reprezentanți din toate adunările regionale și de proprietari la Iași pentru a depune la picioarele Tronului României omagiile noastre de devotament și credință către Regele Ferdinand I, rege al tuturor Românilor!”
La trei zile de la decizia Adunării Zemstvei județene, pe 6 martie, un grup de reprezentanți ai Uniunii Marilor Proprietari Funciari din Basarabia se prezentau la Iași în fața regelui Ferdinand I, pentru a cere același lucru.
Pe 13 martie, o adunare extraordinară la Soroca, compusă din reprezentanții Zemstvei, orașului, marilor proprietari, țărani, preoți și toate tagmele, proclamă și ea unirea cu statul român.
Dificultățile prin care a trecut Basarabia la sfârșitul anului 1917 – începutul anului 1918, crizele Republicii Democratice Moldovenești, chiar și după proclamarea independenței pe 24 ianuarie 1918, pretențiile teritoriale ale Ucrainei și dorințele Marilor Puteri de a împărți Basarabia, precum și trezirea vulcanului adormit al aspirațiilor de unitatea românească, au împins factori de decizie din provincie să opteze tot mai mult pentru revenirea la România.
