SCI-TECH

Impactul călătoriilor spaţiale asupra sănătăţii: Ce dezvăluie cel mai mare studiu de până acum

post-img

Spaţiul este un loc ostil. Poate că omenirea a dezvoltat tehnologia necesară pentru a lansa astronauţi în orbită şi pentru a-i aduce înapoi acasă în siguranţă, însă oamenii de ştiinţă încă încearcă să înţeleagă modul în care călătoria în spaţiul afectează sănătatea umană, în special pe termen lung.

Ştim deja de la alte studii despre astronauţi, probabil cel mai faimos fiind studiul despre gemenii identici Scott şi Mark Kelly, că timpul petrecut în spaţiu afectează circulaţia sângelui către creier, modifică microbiomul intestinal, creşte inflamarea, cauzează înceţoşarea privirii, face oasele mai fragile şi duce la slăbirea musculaturii.
 

Însă, cercetătorii au publicat recent o analiză uriaşă a aproape 30 de studii care au investigat riscurile asupra sănătăţii asociate cu deplasările în spaţiu. Acesta este cel mai mare set de date despre biologia spaţială produs vreodată, fiind incluse câteva analize substanţiale de la observaţii asupra unor muşte, şoareci, viermi şi bineînţeles oameni care au călătorit în spaţiu.

„Modificări sistemice” asupra funcţiilor mitocondriei

Unele dintre rezultate reconfirmă ceea ce ştiam deja despre problemele de sănătate asociate cu spaţiul, în timp ce alte studii oferă noi detalii, clarifică cercetări anterioare şi dezvăluie noi modalităţi prin care experimentele viitoare ar putea fi îmbunătăţite.

Problemele de sănătate din spaţiu încep cu forţele gravitaţionale simţite de astronauţi în momentul lansării şi continuă cu expunerea la radiaţiile spaţiale şi microgravitatea.

În mare parte, studiul a arătat „modificări sistemice” asupra funcţiilor mitocondriei, „uzinele energetice” din celulele noastre, care transformă oxigenul şi nutrienţii în energie. Asta ar putea explica perturbările observate la sistemul imunitar şi ritmul circadian al astronauţilor, au spus oamenii de ştiinţă.

O contribuţie solidă pentru înţelegerea riscurilor asupra sănătăţii

În mod neaşteptat, cercetătorii au descoperit că unii dintre telomerii astronauţilor s-au lungit în timpul călătoriei în spaţiu, însă grupul a avut în general telomeri mai scurţi după întoarcerea pe Terra. De asemenea, studiul a analizat încă o dată cercetările NASA privind gemenii identici. Noul studiu a sugerat că, de fapt, creşterea moleculelor inflamatorii observată în sângele lui Scott Kelly la întoarcerea pe Pământ (după 340 de zile petrecute la bordul Staţiei Spaţiale Internaţionale) ar putea fi un indicator al regenerării musculare, şi nu un răspuns al sistemului imunitar, potrivit Science Alert.

Totuşi, studiul desfăşurat de aproape 200 de cercetători de la NASA şi alte agenţii guvernamentale, universităţi şi grupuri aerospaţiale reprezintă o contribuţie solidă pentru înţelegerea riscurilor asupra sănătăţii la care se expun astronauţii.