DIFERIŢI, DAR LA FEL

Ignoraţi de cele mai multe ori în societate, persoanele cu necesităţi speciale luptă din răsputeri pentru a se face auziţi, pentru a-şi cere drepturile şi, desigur, pentru a fi fericiţi. Sunt diferiţi, dar la fel! În contextul lunii sănătăţii mintale, pentru al cincilea an consecutiv, TVR MOLDOVA lansează astăzi campania dedicată persoanelor cu necesităţi speciale "Diferiţi, dar fel!".

Plin de empatie, curaj şi putere. Sunt calităţi pe care echipa TVR MOLDOVA le-a descoperit la un băiat de 21 ani, pe nume Oleg Slobodeanu, care a învăţat să ocolească orice obstacole pentru a-şi împlini visele. Soarta nu a fost prea blândă cu el, însă a ştiut să ignore privirile reticente ale celor din jur şi să demonstreze că are ce spune acestei lumi. Vă invităm să urmăriţi povestea de viaţă a unui tânăr care înfruntă toate greutăţile vieţii, chiar dacă e nevoit să o facă din scaunul cu rotile.

Oleg Slobodeanu s-a născut în urmă cu 21 de ani, în satul Zăicani din raionul Râşcani. A fost diagnosticat la naştere cu paralizie cerebrală infantilă, diagnoză ce avea sa-l imobilizeze într-un scaun cu rotile pentru toată viaţa. Este o persoană tare de fire şi a învăţat să înfrunte fricile şi să-şi aline orice durere.

OLEG SLOBĂDEANU 21 de ani: „Aceasta este viaţa. Merg mai departe, chiar dacă ştiu că îmi este greu, a doua zi mă scol şi văd soarele şi îmi aduc aminte că trebuie să trec şi peste ziua aceasta."

Oleg spune că şi-a petrecut toată copilăria pe holurile lungi ale spitalului, iar uneori, zilele trăite între patru pereţi deveneau extrem de lungi.

OLEG SLOBĂDEANU 21 de ani: „Copilăria mea a fost plină de chinuri şi dureri, de mic copil nu am ştiut altceva decât spitale, acasă, iar spitale, stând o lună-două în casă şi iarăşi în spital."

Oleg povesteşte că nici amintirile din anii de şcoală nu sunt dintre cele mai frumoase. Deseori, colegii, l-au dojenit, motiv pentru care a renunţat să mai vină la şcoală. Aşa că a fost nevoit să treacă la ore particulare şi să înveţe acasă.

"Râdeau de mine şi spuneau că: ei, a mai venit şi bulbocatul ăla, a venit "caliacul" ăla, ce nu poate sta acasă, ce-i trebuie să vină la şcoală? Şi eu îmi stricam toată dispoziţia.”

După mulţi ani de rătăcire şi căutări, Oleg şi-a găsit un refugiu: muzica populară. Îi place la nebunie să cânte şi spune că deşi este amator, ar avea nevoie de un profesor ca să-l ghideze.  

OLEG SLOBĂDEANU 21 de ani: „Cea mai mare bucurie a vieţii mele atunci când am descoperit că pot să fac şi eu ceva, anume să pot cânta. De atunci, viaţa mea a început să se schimbe. Numai pentru tine, mama, azi mi se deschide sufletul si cant, numai pentru tine, mama, azi mai pot face umbra pe acest pamant"

În anul 2015 devine beneficiar al Centrului Phoenix din oraşul Râşcani. Oleg recunoaşte că aici, pentru prima dată s-a simţit egal printre semenii lui cu care a legat cele mai strânse prietenii.

LAURENŢIU PÎNTEA prieten: „Îl apreciez pentru că ne sprijinim reciproc, chiar dacă trecem printr-o situaţie. Poate eu nu sunt specialist în muzică, ma ajută el, iar eu îl ajut la calculator."

ALEXANDRU ARDELEANU prieten: „Noi avem o prietenie bună. Este un prieten foarte bun la suflet, săritor la nevoie."

Oleg, o spun şi cei de la centru, este mereu gata să sară în ajutor, ştiind că poate fi util. Se bucură nespus de mult chiar şi de cea mai neînsemnată apreciere.

LUCIAN TILIPEŢ manager, Centrul "Phoenix": „Vine în fiecare zi cu noi idei, daca este vorba despre un matineu sau concert, vine cu program amplu şi propuneri."

OLEG SLOBĂDEANU 21 de ani: „Eu mă bucur chiar şi atunci când o persoană străină îţi spune lucruri încurajatoare, îţi dă o energie foarte mare şi foarte mult. Mă bucur pentru treaba aceasta. Doar că, din păcate, sunt puţini oameni care fac asta."

Chiar dacă soarta a fost dură cu familia Slobodeanu, mama lui Oleg o percepe ca pe o binecuvântare, şi nu invers, cum încercau unii oameni s-o convingă.  

RODICA SLOBODEANU mamă: „Cum o mamă poate să-ţi lase puiul. Suntem legaţi unul de altul ca două picături de apă. Niciodată nu pot să-l las sau să spun eu vreodată că copilul meu e mai decât alţii sau că nu poate. Copilul meu poate. El tot poate."

OLEG SLOBĂDEANU 21 de ani: "Cel mai mare motiv pentru a trăi mi-l dă mama. Mama este cea mai scumpă fiinţă de pe pământ şi nu vreau să o dezamăgesc."

În pofida unui destin nemilos, Oleg Slobodeanu e încrezător că-şi va împlini cel mai mare vis al vieţii.

OLEG SLOBĂDEANU 21 de ani: „Am un vis să cânt alături de cineva de mai sus, de Gabriel Nebunu, Zinaida Julea. Vreau să-mi ating scopul, dar până atunci mai este de lucru."