Sună ca o bombă, doar că bomba este de jucărie. Nu vedem niciun document, nicio anchetă, nicio decizie, nicio probă. Vedem doar o etichetă lipită cu superglue pe fruntea unui politician: „Ucraina”. Și gata, conspirația e servită.

 Fals 1: Tomac ar fi „omul care lucrează pentru structurile de forță din Ucraina”

Eugen Tomac este născut în zona românească a Basarabiei de Sud, în actuala Ucraină. Asta e geografie, nu recrutare. Dacă locul nașterii ar fi probă de agentură, atunci harta Europei ar trebui interogată la detectorul de minciuni.

Tomac a spus public că este cetățean al României și al R. Moldova și că a depus cerere pentru renunțarea la cetățenia ucraineană. Asta poate fi verificat, discutat, criticat politic. Dar nu dovedește că omul lucrează pentru servicii ucrainene. Între „m-am născut acolo” și „lucrez pentru structuri de forță” e o distanță mare. 

Ce spun datele verificabile? CV-ul oficial al Parlamentului European îl prezintă pe Tomac ca europarlamentar din România, cu activitate politică în România și în instituțiile europene. În CV-ul public apar funcții precum parlamentar român, secretar de stat pentru românii de pretutindeni, consilier în zona românilor din afara granițelor. Nu apare „angajat al serviciilor ucrainene”. Nu apare „om al structurilor de forță”. Nu apare nimic din scenariul vândut în clip.

Și aici vine ironia. Lecția despre „cine conduce România” vine de la Cristian Rizea, fost deputat condamnat definitiv la patru ani și opt luni de închisoare pentru trafic de influență, spălare de bani și influențarea declarațiilor. Cu alte cuvinte, când sursa are cazier de corupție, iar acuzația nu are probe, mai bine verificăm.

Acuzația că Eugen Tomac ar lucra pentru „structurile de forță din Ucraina” este neprobată și manipulatorie. Un fapt biografic – nașterea într-un teritoriu aflat azi în Ucraina – este transformat într-o acuzație de trădare. Așa funcționează propaganda: nu demonstrează, insinuează. Nu informează, murdărește.

Fals 2: UE vrea să trimită migranți expulzați în Republica Moldova

O nouă poveste apărută pe Telegram sună așa: Uniunea Europeană vrea să trimită migranți expulzați în Republica Moldova. De unde știm? Păi… nu știm. Dar așa spune GagauzNews, iar când o publicație blocată anterior pentru conținut care incita la ură și război îți explică geopolitica europeană, evident, primul impuls este să-ți faci bagajele și să fugi în beci. 

Hai să revenim la raţiune. Da, în Uniunea Europeană se discută despre politici mai dure de returnare a migranților fără drept de ședere. Da, există discuții despre așa-numitele „return hubs”, centre în state terțe. Dar de aici până la „Republica Moldova va deveni depozitul de migranți al Europei” e o distanță cam cât de la știre până la halucinație.

În articolul invocat de propagandă nu apare nicio dovadă că Republica Moldova ar negocia așa ceva. Nu există decizie oficială. Nu există acord. Nu există document al Comisiei Europene, al Consiliului UE sau al Guvernului de la Chișinău care să spună: „Gata, trimitem migranții în Moldova”.

Dar există o rețetă clasică de manipulare. Se ia o discuție reală din UE, se adaugă numele „Republica Moldova”, se presară frică, se amestecă bine cu anti-europenism și se servește pe Telegram cu titlul: „Bruxelles-ul ne vinde țara”. Iar partea cu Marta Kos? Acolo fantezia devine balet politic. Pentru propagandă, dacă un oficial european vine la Chișinău și vorbește despre investiții, economie și integrare europeană, sigur complotează în pauza de cafea să aducă migranți. 

Adevărul este simplu. Republica Moldova nu este pe nicio listă confirmată pentru asemenea centre. Vizitele oficialilor europeni nu sunt contracte secrete pentru migranți. Iar o postare anonimă de Telegram nu ține loc de document oficial. Guvernul Republicii Moldova a dezmințit deja în 2024 o narațiune similară despre centre pentru migranți, spunând că asemenea propuneri „nu sunt discutate și nu sunt acceptate”. SIS a anunțat în 2022 blocarea site-ului gagauznews pentru conținut care incita la ură și război. 

Fals 3: Vasile Costiuc a mers la Nistru și a descoperit ceva absolut șocant

Vasile Costiuc a mers pe malul Nistrului și a descoperit ceva absolut șocant. Pe fluviu sunt filtre. Da, filtre! Acele obiecte suspecte pe care autoritățile le pun, în mod perfid, ca să… filtreze. Vă dați seama? În loc să lase urmele de petrol să plutească liber, democratic, ele sunt prinse. Clar, ceva se ascunde.

După poluarea din martie, produse petroliere s-au depus pe maluri și în vegetație. Când apa crește și scade, mai spală din acele urme și le duce în aval. De asta există filtre. Nu pentru spectacol. Nu pentru tăinuire. Pentru curățare.

Dar sigur, „apa se monitorizează permanent” nu sună la fel de dramatic ca „ce ascundeți, domnilor?”. Analizele de laborator nu fac audiență. Un eșantion verificat nu bate niciodată un video filmat cu respirație grea și muzică de apocalipsă.

Atenție. Nistrul trebuie protejat. Poluarea din martie, provocată de acțiunile militare ruse, a fost gravă. Întrebările sunt legitime. Dar întrebarea nu devine adevăr doar pentru că este strigată pe malul râului. Nistrul are nevoie de curățare. Spațiul public, aparent, tot.

Fake: Dacă drona are inscripții ucrainene, Ucraina atacă Moldova”

Dacă drona are inscripții ucrainene, Ucraina atacă Moldova”. Natalia Morari este citată spunând că „a căzut o dronă cu inscripțiile ucrainene”. Faptele publice sunt mai nuanțate: autoritățile au spus că drona este, cel mai probabil, de proveniență ucraineană, dar incidentul s-a produs în contextul atacurilor rusești asupra Ucrainei, iar fragmentele erau încă examinate. 

Aşa aflăm că geopolitica este foarte simplă. Nu mai avem nevoie de anchetă, radar, traiectorie, context militar sau investigații tehnice. Nu. Avem inscripție. Dacă pe o bucată de dronă scrie ceva ucrainean, cazul este închis: Ucraina atacă Moldova. 

Pe aceeași logică, dacă găsim un borcan cu etichetă „castraveți bulgărești” în frigider, înseamnă că Bulgaria ne-a invadat bucătăria. Detaliile strică povestea. Și mai e un mic detaliu, aproape nesemnificativ: incidentul a avut loc în timpul unui atac rusesc masiv asupra Ucrainei. Dar asta nu intră bine în titlu. Titlul bun trebuie să sune așa: „Autoritățile ascund adevărul!”. În război cad drone. În propagandă cad nuanțele. Iar uneori, din păcate, cade și logica.

Fake 5: Republica Moldova își pierde identitatea și își gajează pământurile la Bruxelles

Astăzi avem un meniu complet de panică. Republica Moldova își pierde identitatea și își gajează pământurile la Bruxelles, România se pregătește s-o înghită, NATO face poligon militar la Chișinău, iar Ucraina stă cu tancul pornit lângă Transnistria. 

Adică, exact genul de poveste în care harta e opțională, logica e în concediu, iar frica lucrează peste program. Recentele declaratii ale Mariei Zaharova, purtătoarea de cuvânt a ministerului rus de externe, ne reaminteste cât de mult urăste Moscova unitatea românilor de pe cele două maluri ale Prutului. Când nu poți demonstra că Republica Moldova e controlată de Bruxelles, bagi România în cadru și strigi „Anschluss!”. Sună grav, sună istoric, sună apocaliptic.

Zaharova ne anunță, cu obișnuita grijă imperială, că dacă Republica Moldova s-ar uni vreodată cu România, „ar înceta să existe”. Interesant. Deci, în logica Moscovei, Republica Moldova există doar când stă cuminte, vulnerabilă, șantajabilă și cu telecomanda politică pe masa Kremlinului.

Mai spune că cetățenii moldoveni vor face „o alegere suverană”. Superb! Atât de suverană, încât Rusia o comentează preventiv, o interpretează în avans și, eventual, o corectează dacă nu iese cum trebuie. Suveranitate cu ghilimele și subtitrare de la Moscova.

Cât despre Găgăuzia și Transnistria, să fim serioși. Diversitatea de opinii există în orice stat. Dar asta nu înseamnă că o regiune confiscă viitorul unei țări întregi. Iar când vorbești despre Transnistria ca despre „voință liberă”, dar uiți de prezența militară rusă, nu faci analiză politică. Faci prestidigitație propagandistică.

Republica Moldova nu dispare când își decide singură viitorul. Dispare doar în fanteziile celor care încă o caută pe hartă cu degetul Kremlinului.

Ni se spune că europenii dau credite Moldovei și iau cernoziomul la schimb. Probabil, vin comisarii europeni cu lopata, în costume, să încarce hectare în portbagaj. Numai că realitatea e mai puțin cinematografică. 

Sprijinul european este pentru reforme, infrastructură, economie și energie, nu pentru amanetarea satelor. Iar legea nu le permite străinilor să cumpere terenuri agricole. Deci, „gajul” există doar în cadastrul propagandei.

Și acum piesa de rezistență: „Al doilea front NATO împotriva Rusiei”. Pe unde, dragilor? Republica Moldova nici măcar nu are frontieră cu Rusia. Dar propaganda are geografia ei: unde nu există front, se desenează unul cu carioca roșie.

Moldova nu își gajează pământurile. Propaganda își gajează publicul, pe credit, la fabrica de frică. Dobânda se plătește în panică, iar factura vine, ca de obicei, de la Moscova.