Dragostea pentru limba română se cultivă încă din familie și se transmite, mai întâi de toate, prin exemplul celor apropiați. Este convingerea filologului Alexei Axan, care și-a descoperit vocația pentru pedagogie încă din copilărie. Astăzi, prin lecțiile sale, îi ajută pe cei care vor să vorbească și să scrie corect în limba română. Mai multe detalii aflăm într-un reportaj realizat de „TeleMatinal”.
Dragostea pentru limba pe care o vorbești se transmite, întâi de toate, în familie.
ALEXEI AXAN, filolog: Mama a fost bibliotecară de profesie. Eu sunt fiu de bibliotecară. A fost un timp când biblioteca, cred că de vreo patru ani, a fost la noi acasă, în casa cea mare. Nu era locație și mama a adus biblioteca acasă... să citesc mult. Cu referire la limba română, născut la 7 kilometri de frontiera cu România, noi mai mult priveam televiziunea română, recepționam mai bine.
ALEXEI AXAN, filolog: Fiind mic, îmi dădeam seama că este una și aceeași limbă, literele sunt diferite. Apropo, un exercițiu pe tablă: scriu cuvântul „mama” cu literele noastre și, la începutul cursurilor, cine citește „tata”, zic, trebuie să începeți cu alfabetul... cu litere rusești „tata”.
Încă din copilărie și-a dat seama că are vocație pentru pedagogie.
ALEXEI AXAN, filolog: În clasa a 7-a, când eram, îmi amintesc foarte bine, la o oră de dirigenție am fost întrebați ce dorim să fim în viață și atunci am spus că vreau să fiu învățător. Nu era termenul profesor... Am făcut școala pedagogică, ulterior s-a numit Colegiul Pedagogic din Călărași, apoi Universitatea de Stat... cu persoanele alogene.
Astăzi, își folosește experiența acumulată de-a lungul anilor și îi ajută și pe alții să redescopere frumusețea limbii române.
ALEXEI AXAN, filolog: Mă bucur pentru ceea ce fac. Dezvălui un secret aici: doamnele care au fost astăzi mi-au recunoscut că este și o mică terapie când vin la Casa Limbii Române. Le dezleg limba, pot să vorbească, dar se mai întâlnesc la vârsta, cum ați spus, dumnealor comunică, se plimbă... la Casa Limbii Române.
Deși avem o limbă armonioasă, ea ascunde multe capcane, mai ales în ceea ce privește exprimarea.
ALEXEI AXAN, filolog: Voi repetați tot timpul, se întâmplă așa că greșelile comise cu mulți ani în urmă sunt reluate de tineri și eu mă mir, pentru că noi, în perioada sovietică, putem da vina pe rusificare și limba rusă.
ALEXEI AXAN, filolog: De noi depinde, pentru că nu toți sunt filologi, dar fiecare trebuie să aibă grijă de felul cum vorbește. Scuza că m-am obișnuit „zavodeste”, „mototicla” și „paehali” nu mai trebuie să fie acum, în 2026, un fel de scuză... Mă deranjează mult.
La fel de importante sunt și semnele de punctuație, care pot schimba sensul unei propoziții.
ALEXEI AXAN, filolog: Foarte mult cunoașteți și problema semnelor de punctuație în poeziile moderniste, neomoderniste, unde lipsesc desăvârșirile, pentru că așa poetul simte că nu trebuie virgula... care pledezi pentru adevăr.
ALEXEI AXAN, filolog: Ochii care nu se văd se uită și ochii care sunt organul văzului trebuie păziți. Ce facem în situația respectivă? Utilizăm virgulele în ambele fraze sau nu le utilizăm? „Ochii care nu se văd se uită” – nu punem virgula... ochii trebuie păziți.
Prin urmare, atenția la cuvinte, la scriere și la punctuație nu este o pretenție, ci o dovadă de respect față de limba care ne definește.
