Sfatul Ţării, care acum 105 ani vota unirea Basarabiei cu România, număra 150 de membri de la trei fracţiuni parlamentare. Mandatul lor a durat exact un an, din noiembrie 1917 până în noiembrie 1918, când au votat pentru autodizolvarea forului, odată cu atingerea idealului românilor din Basarabia – Unirea cu ţara. Astăzi, în cel de-al doilea reportaj din campania "Drumul Basarabiei spre casă" facem o reconstituire a componenţei Sfatului Ţării şi aflăm lucruri mai puţin ştiute despre ziua de 27 martie 1918, în care a avut loc votul istoric.
Principala formaţiune politică din Sfatul Ţării era Blocul Moldovenesc, urmată de Socialişti şi de minorităţile naţionale. La fiecare şedinţă participau cel puţin o sută de deputaţi. Întâlnirile aveau loc în clădirea Sfatului Ţării din Chişinău, care astăzi aparţine Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice.
Printre personalităţile remarcabile care au făcut parte din acest for se numără preşedintele Ion Inculeţ, Pan Halippa sau Constantin Stere. Între cei 150 de membri erau doar două femei - Nadejda Grienfeld şi Elena Alistar.
ION ŢURCANU istoric, cercetător: „În centru, aici, pe scaunele acestea mai mari stădea preşedintele şi vicepreşedintele Sfatului Ţării. Pe de-o parte şi de alta stăteau secretarii – Ion Buzdugan, Misirkov, din partea comunităţii bulgaro-găgăuze, Veniamin Grinfeld din partea comunităţii evreieşti şi a mai fost încă un reprezentant al comunităţii ucrainene. Scena era mai mică De-o parte şi de alta avea două bănci lungi aşa, ca nişte scaune. Aici stăteau reprezentanţii presei. Sala, bineînţeles, era ocupată de membrii Sfatului Ţării, iar în spate se afla publicul. Când era cald, publicul stădea la balcon. Când apărea un scandal în sală, partipa şi publicul la spectacolul acesta. Era foarte interesant. Sfatul Ţării era o instituţie cu adevărat democratică."
Cei mai mulţi dintre membrii Sfatului Ţării se declarau de stânga. Chiar şi unii componenţi ai Blocului Moldovenesc, care a votat pentru Unire, se considerau socialişti. Potrivit istoricului Ion Ţurcanu, deputaţii de atunci diferă extrem de mult faţă de cei de acum.
ION ŢURCANU istoric, cercetător: „Erau nişte oameni foarte săraci, foşti soldaţi în armata română, veniţi în Chişinău, ajunşi membri ai Sfatului Ţării, erau îmbrăcaţi şi se hrăneau foarte rău şi se ţineau din solda foarte mică a Sfatului Ţării. Aceştia într-adevăr erau de stânga. Dar exista şi un număr mic de oameni înstăriţi."
În ziua de 27 martie 1918, după lungi dezbateri în Sfatul Ţării, 86 de deputaţi au votat pentru Unirea Basarabiei cu România, 35 s-au abţinut iar 3 s-au pronunţat împotrivă.
ION ŢURCANU istoric, cercetător: „Decizia nu s-a luat în grabă. Ea a fost pregătită. Primele acţiuni în vederea pregătirii s-au desfăşurat la Iaşi. A fost pregătit un document.De către Alexandru Marghiloman, prim-ministrul de atunci a României, împreună cu Contantin Arion, ministrul de Interne al României. A fost pregătită o schiţă a viitoarei decizii a Safatului Ţării."
Aşadar, unul dintre dezideratele Sfatului Ţării a fost atins. Urma să fie adoptat altul, ce ţinea de reforma agrară, prin care ţăranii basarabeni să fie împroprietăriţi cu pământ.
VADIM CHEPTANARU jurnalist TVR MOLDOVA: "La şapte luni de la votarea unirii Basarabiei cu România, Sfatul Ţării a votat pentru autodizolvarea forului. Ultima fotografie cu emblematicii deputaţi de atunci, a fost făcută chiar aici, la intrarea în clădirea Sfatului Ţării de la Chişinău."
Astfel, într-o scurtă perioadă de timp, Basarabia parcurge un traseu fulminant: de la provincie rusească la republică democrată şi, în cele din urmă, parte a României.
