Securitatea este înțeleasă ca reieșind din propriile percepții, valori sau experiențe si este esenţială vieţii indivizilor, comunităţii, statelor.
La modul general, prin securitate se înțelege „a fi la adăpost de orice pericol” sau „sentimentul de încredere şi linişte pe care îl dă cuiva absenţa oricărui pericol”.
Interesant e că în perioada domniei împăratului roman Hostilian (250-251 d.Hr.), zeiţa care proteja bunăstarea Imperiului Roman se numea Securitas, cu sensul de „libertate în faţa ameninţării”.
Iniţial conceptul a fost atribuit exclusiv domeniului militar. Ulterior, odată cu apariția unor noi provocări, riscuri și amenințări, securitatea solicită intervenții în mai multe sectoare: politic, economic, social și ecologic, chiar și psihologic sau cultural.
Astfel, în zilele de azi, mediul de securitate trebuie privit mai larg, adică mutidimensional, datorită proceselor cu care se confruntă statele: agresiunile informaţionale, ameninţările transfrontaliere, corupţia, efectele pandemiei de tip COVID-19, insecuritatea economică și energetică.
Toate acestea reconfirmă importanţa securităţii ca principală preocupare a unui stat, unde prosperitatea și bunăstarea devin obiective ale securităţii naţionale. Așa cum zeița Securitas în mitologia romană reprezenta siguranța și stabilitatea imperiului, la fel și promotorii globalismului susțin că securitatea este egală cu stabilitatea.
De aceea, așa cum susține și legislația interna, securitatea națională nu este numai securitatea statului, dar și securitatea societăţii şi a cetăţenilor Republicii Moldova, care se află atât pe teritoriul țării, cât şi peste hotarele ei.
Securitatea este incluzivă, adică suntem toți diferiți, respectiv necesitățile de securitate sunt diferite.
Dar cum înțeleg cetățenii securitatea națională?
Cel mai des, cetățenii definesc securitatea națională ca „siguranța populației” sau „siguranța statului”. Pentru unii securitatea înseamnă pacea, lipsa amenințărilor externe și lipsa războiului. Alți cetățeni au definit securitatea ca fiind securitatea militară, neutralitatea sau respectarea drepturilor omului și statului de drept.
Astfel, în stabilirea înțelesului termenului securitate, trei întrebări sunt esenţiale:
(1) Securitate pentru cine? – poate fi pentru individ, comunitate, instituție, organizaţie stat etc.
(2) Securitatea fata de ce? – răspunsul se referă la riscuri și ameninţări, care pot avea un caracter comun tuturor statelor (cum ar fi, sărăcia, probleme ecologice, pandemie, problema resurselor energetice etc.), dar și specific (de exemplu, confruntările geopolitice, războiul, corupția etc
(3) Securitatea, cum o asigurăm? – de regulă, statele adoptă politici și strategii care stabilesc competențele fiecărei instituții în domeniul securității și ghidează activitatea structurilor relevante, cum ar fi Armata Națională sau Poliția. Mai mult, statele pot să adere la organizații politico-militare, cum este NATO, sau la structuri de securitate colectivă precum ONU si OSCE. De asemenea, statele pot să adopte un statut de neutralitate sau de nealiniere.
În fine, Concepția securității naționale, aprobată în 2008, stabilește că „securitatea naţională a Republicii Moldova se realizează prin măsuri adecvate de natură politică, economică, diplomatică, socială, juridică, educativă, administrativă şi militară, prin activitatea de informaţii, contrainformaţii, precum şi prin gestionarea eficientă a crizelor, în conformitate cu legislaţia în vigoare şi prevederile dreptului internaţional”.