Acesta susține că deseori se confundă autorizarea administratorului cu crearea sau autorizarea unui fond de pensii. Deși fondul de pensii se înființează de către administrator, acesta este o entitate fără personalitate juridică separată de administrator, scrie Bizlaw.md.

Astfel, administratorul creează un fond de pensii pe baza contractului de societate civilă încheiat în formă scrisă, la care participantul devine parte după semnarea contractului individual de aderare și virarea contribuției. Adică, administratorul creează și administrează fondul fără a deține dreptul de proprietate asupra activelor fondului. În anumite condiții, după trei ani fără comision și până la trei ani cu un comision de până la 5%, proprietarul activului din fond poate să transfere activul său în alt fond.

Crearea fondului de pensii are loc la inițiativa unui administrator autorizat de către CNPF. Prin avizarea constituirii fondului de pensii, CNPF avizează prospectul planului de pensii facultative și depozitarul. Deci, până la apariția unui fond de pensii, în afară de autorizarea administratorului de pensii mai este o cale lungă de parcurs, chiar dacă autorizarea administratorului este probabil cea mai importantă etapă.

Depozitarul fondului de pensii este un alt element important în asigurarea integrității activelor fondului de pensii. Depozitarul este avizat de CNPF, activează în baza contractului semnat cu administratorul și a prevederilor legale. Acesta este supravegheat de către CNPF și poate fi o instituție financiară (ex. bancă, societate de investiții) care întrunește condițiile necesare pentru păstrarea în condiții de siguranță a activelor fondurilor de pensii.

În Republica Moldova cadrul legal permite crearea fondurilor de pensii facultative și a fondurilor de pensii ocupaționale. Fondurile de pensii ocupaționale sunt un tip specific de fond de pensii facultativ. În acest caz, angajatorul propune propriilor salariați un plan de pensii facultative, achitând contribuțiile din resursele acestuia. Contribuția poate fi împărțită între salariat și angajator. Dreptul de proprietate asupra activului constituit trece de la angajator la angajat în timp conform condițiilor oferite de către angajator, dar nu mai devreme de doi ani. Deoarece fondurile ocupaționale sunt niște fonduri facultative specifice, sintagma ”fond de pensii ocupațional” se utilizează în aceste cazuri mai restrânse, în restul cazurilor se folosește termenul general ”fonduri de pensii facultative”.

La aderarea la un fond de pensii este important de reținut că planul de pensii este cel mai important document în baza căruia o persoană va putea decide dacă dorește să adere la un anumit fond de pensii (ce contribuții va plăti, modalitatea de plată, nivelul maxim al comisioanelor, riscuri, etc.). Prin avizarea prospectului planului de pensii de către CNPF se asigură respectarea cerințelor legale față de planul de pensii oferit, dar nu și un anumit nivel de randament al activelor. Așadar, înainte de a adera la un fond de pensii facultative, este foarte important ca participantul la un fond de pensie facultativă să înțeleagă exact riscurile și potențialele câștiguri.

Potrivit președintelui CNPF, fondurile de pensii facultative reprezintă un instrument important în politicile de pensionare, dar și în cele de angajare, motivare și retenție a angajaților. Pe lângă beneficiile pentru angajați, pensia facultativă prezintă avantaje și pentru angajatori. Astfel, contribuțiile la fondurile de pensii sunt deductibile, ceea ce reduce din costurile salariale. În acest mod, statul încurajează angajatorii să contribuie pentru salariații proprii la fondurile de pensii facultative.