22 decembrie 1989. Atunci ajungea Ion Iliescu unul dintre cei mai importanți și controversați oameni din România. A studiat la Moscova și a fost coleg cu Mihail Gorbaciov, iar în 1953 devine membru al Partidului Comunist Român. Susținut în drumul lui către succes de Ana Pauker, Ion Iliescu ajunge, după întoarcerea din Rusia, să înființeze Uniunea Asociațiilor Studenților din România. În acele vremuri, Iliescu fusese secretar al Comitetului Central al Uniunii Tineretului Comunist, iar mai apoi drumul către succes pare să fie unul ascendent. În 1967 devine ministru pentru problemele tineretului și o voce importantă a partidului.
Ascensiunea se oprește în 1971. Este acuzat de Ceaușescu de deviere intelectualistă și astfel începe să fie îndepărtat de lângă conducătorul suprem.
Iliescu este numit vicepreședinte al Consiliului Județean Timiș, apoi este mutat, în 1974, la Iași. Rămâne acolo până în 1979, când este trimis să lucreze la Consiliul Național al apelor.
Abia în 1984 revine la București și este numit director al Editorii Tehnice.
La sfârșitul anilor 80 se zvonește tot mai mult că Romania urma să fie condusă de o dinastie comunistă, iar Ceaușescu ar fi trebuit să predea puterea fiului său, notează TVR Info.
Însă în 1989 începe Revoluția, iar Nicu Ceaușescu este arestat. În doar câteva zile, Ion Iliescu preia puterea de la București și îl critică dur pe cel care l-a îndepărtat de partidul care a condus țara.
În Comitetul Central al Partidului Comunist, Ion Iliescu, împreună cu membri ai eşalonului II din partid, Armată, Securitate, plus câţiva revoluţionari, înfiinţează primul nucleu de putere: Frontul Salvării Naţionale. Care se pare că era pregătit deja, de câteva luni.
Iar de aici încep promisiunile noului lider al unei țări care își dorea să se desprindă de comunism.
Ion Iliescu ajunge să decidă soarta Ceaușeștilor, iar în 24 decembrie 1989 semnează decretul care constituie Tribunalul Militar Execepțional. Sunt judecați rapid foștii lideri ai țării, iar sentința de condamnare la moarte era dusă la îndeplinire. Este perceput în acele zile ca salvatorul națiunii, însă la scurt timp după ce Frontul Salvării Naționale preia puterea, Ion Iliescu începe să fie criticat. Iar primele partide politice înființate după Revoluție își scot oamenii în stradă. Este nevoit să vina în fața mulțimii și promite din nou că România este pe drumul către democrație.
Protestele în România post-decembristă par să-i aducă probleme lui Ion Iliescu. Deși promisese că doar va organiza alegerile libere, se înscrie în cursa electorală pentru funcția de președinte al României. La 20 mai 1990 devine preşedinte al României, pentru o perioadă de doi ani.
Între timp, în Piaţa Universităţii se desfăşura, de săptămâni bune, o manifestaţie anticomunistă, iar protagonoştii fuseseră numiţi „golani” de către Ion Iliescu.
Ca să restabilească ordinea, Iliescu face apel la mineri să vina în Capitală și să-l ajute să scape de manifestanți. Mineriada rămâne o pată pe istoria de la începutul anilor 90.
Câștigă din nou, în 1992, și rămâne la putere încă patru ani. România nu reușește să se redreseze economic, iar multe companii de stat au intrat în faliment. Toate acestea îl lasă pe Iliescu fară un nou mandat de președinte și pierde cursa electorală în favoarea lui Emil Constantinescu. În 1996 reușește să devină senator din partea PDSR, partid pe care îl conduce în aceeași perioadă. Iar patru ani mai tărziu, în 2000, Ion Iliescu se întoarce la Palatul Cotroceni petru un nou mandat de șef al statului.
Cea mai mare realizare a lui Ion Iliescu se înregistrează la data de 29 martie 2004, când România a aderat la NATO. În acele vremuri continuă și negocierile de aderare la Uniunea Europeană.
Reușește să mențină România pe drumul către Occident, iar în 2004 le cere tuturor actorilor politici să se concentreze pe aderarea României la blocul comunitar european.
După terminarea mandatului, în aprilie 2005, Iliescu a candidat la congresul PSD la postul de preşedinte, dar a pierdut în faţa lui Mircea Geoană, cel pe care-l numise „prostănac” din cauza slabei gestionări a campaniei prezidenţiale a lui Adrian Năstase, care pierduse, cu un an înainte, în faţa lui Traian Băsescu. Totuşi, în decembrie 2006, Iliescu este numit președintele de onoare al PSD.
Până în 2008 a fost senator PSD și lider al grupului parlamentar din Senat. În acel an, în noiembrie, Ion Iliescu şi-a anunţat oficial retragerea din Parlament. Dar rămâne să le dea sfaturi celor care conduc partidul pe care l-a înființat imediat după înlăturarea comuniștilor.
Deși s-a retras din viață publică și nu a mai participat la evenimente organizate de partid, trecutul său îl prinde din urmă în 2005, când este anchetat pentru mineriada din iunie 90. Este pus sub învinuire în iunie 2007, dar în octombrie 2008, Ministerul Public anunţă neînceperea urmăririi penale pentru că nu sunt suficiente probe. Abia după opt ani, în octombrie 2015 este pus sub urmărire penală în același dosar, pentru infracțiuni contra umanității. În 2021, procesul a fost trimis din nou în instanță, dar a fost tergiversat din motive procedurale.
În 2017 este trimis în judecată în dosarul mineriadei pentru infracțiuni contra umanității, iar un an mai târziu primește calitatea de inculpa în dosarul Revoluţiei, pentru crime împotriva umanităţii.
A publicat 11 cărţi şi a fost membru al Academiei Oamenilor de Știință și Doctor Honoris Causa al mai multor universități din țară și străinătate.
Trimiterea în judecată în dosarul Mineriadei
În iunie 2009 Ion Iliescu a fost scos de sub urmărire penală în dosarul „Mineriada 13-15 iunie 1990”, în care era acuzat de genocid, complicitate la tortură, propagandă pentru război, tratamente neomenoase, distrugere, favorizarea infractorului și complicitate la rele tratamente.
În octombrie 2015 presa a anunțat că a fost pus sub urmărire penală în același dosar, pentru infracțiuni contra umanității.
Pe 13 iunie 2017 a fost trimis în judecată alături de Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Virgil Măgureanu, Miron Cozma și alții, pentru infracțiuni contra umanității. Procesul a fost suspendat pe durata stării de urgență declarate ca urmare a pandemiei COVID-19. În data de 10 decembrie 2020 instanța a decis retrimiterea dosarului la Parchet, pentru refacerea rechizitoriului.
Trimiterea în judecată în dosarul Revoluției
În data de 9 aprilie 2019 a fost trimis în judecată alături de Gelu Voican Voiculescu și Iosif Rus pentru crime împotriva umanității, în Dosarul Revoluției.
În data de 24 februarie 2023 Înalta Curte de Casație și Justiție și-a declinat competența de judecare a cauzei în favoarea Curții de Apel București. Curtea de Apel București a constatat în data de 25 octombrie 2023 legalitatea sesizării instanței precum și legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală. În data de 14 iunie 2024 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis contestațiile formulate de inculpați.
