Extern

Abhazia, regiune separatistă a Georgiei, a rămas în întuneric. Rusia nu se grăbește să ajute

post-img
Prețul generatoarelor a crescut cu 40-50 la sută, așa că nu toată lumea își poate permite

Abhazia, regiune secesionistă din Georgia, pro-rusă, se confruntă cu cea mai mare criză energetică din ultimii 30 de ani. Locuitorii autoproclamatei republici sunt obișnuiți cu deficite de diferite feluri, dar au fost întotdeauna încrezători că Rusia, care a finanțat deja jumătate din bugetul abhaz în ultimii ani, va da o mână de ajutor. Cu toate acestea, refuzul Abhaziei de a lua în considerare un acord de investiții asupra căruia Rusia insistă a tensionat relațiile cu Moscova, relatează BBC, într-un reportaj.

Disputele privind investițiile l-au costat pe președintele abhaz Aslan Bzhania postul său, iar cine îl înlocuiește la alegerile anticipate din februarie va trebui să înevețe cum să trăiască în condiții de dependență de Rusia și să nu sacrifice ceea ce Abhazia consideră o comoară națională.

Străzile din Suhumi, capitala regiunii, și din alte orașe abhaze au devenit mai zgomotoase în ultima săptămână: toți cei care pot pornesc generatoare de benzină. În Abhazia nu lipsește încă benzina, deși este scumpă. Prețul generatoarelor a crescut cu 40-50 la sută, așa că nu toată lumea își poate permite.

În ultima săptămână, Abhazia trăiește într-un regim de strictă economisire a energiei: în timpul zilei, lumina se dă în două porții a câte 80 de minute fiecare. De la nouă seara până la șapte dimineața există curent electric - vine din Rusia la tarife ieftine pe noapte. Abhazia nu are bani să plătească tarife zilnice scumpe. Săptămâna trecută, școlile și grădinițele au fost închise din cauza lipsei de electricitate, iar spitalele funcționează cu ajutorul generatoarelor.

Cea mai simplă explicație pentru criza energetică este nivelul scăzut record al apei la hidrocentrala Inguri, situată la granița de facto cu Georgia și Abhazia separatistă. Dar hidrocentrala este administrată în comun – de distribuția energiei primite se ocupă direcția de pe partea georgiană a frontierei.

Șeful acesteia, Levon Mebonia, răspunzând la întrebările delegației abhaze zilele trecute, a explicat că în distribuția de energie convenită - 60% către partea georgiană, 40% către partea abhază – Abhazia a epuizat deja limita anuală și nu a plătit pentru ea.

Potrivit șefului, partea georgiană este nevoită să vândă restul pentru a acoperi costurile de funcționare a stației. „Și dacă plătim pentru 40%, va fi mai multă apă în Enguri?”, a întrebat sarcastic fostul deputat Ilya Gunia, unul dintre membrii delegației abhaze.

Oricum ar fi, deocamdată, partea abhază nu are bani și nu există apă în râul Inguri – cel puțin până la topirea zăpezii în munți, la primăvară. 

Potrivit unui reprezentant al Inter RAO, gigantul energetic rusesc, livrările de energie electrică din Rusia sunt în prezent furnizate în cadrul unei scheme de plată anticipată în baza unui contract care expiră în ajunul Anului Nou. După cum a declarat în această săptămână ministrul interimar al Energiei și Transporturilor al Abhaziei, Dzhansukh Nanba, cererea republicii de aprovizionare gratuită cu energie electrică în valoare de 327 de milioane de kilowați-oră în viitorul 2025 rămâne fără răspuns. Abhazia este convinsă că răspunsul ar fi putut fi găsit rapid dacă autoritățile ruse nu ar fi fost iritate de lipsa de progres în ceea ce privește acordul de investiții, pe care Moscova a insistat să-l ratifice în ultimii ani.

Dar ideea de a permite marilor afaceri rusești – în primul rând în construcția de imobile pe coasta caldă a Mării Negre – este atât de nepopulară în rândul populației, încât în ​​ziua în care acordul urma să fie discutat în parlament, o mulțime a luat cu asalt administrație președinția și câteva zile mai târziu l-a forțat pe președintele Abhaziei Aslan Bzhania să-și abandoneze funcția.

Pe 3 decembrie, parlamentul a votat împotriva încheierii unui acord de investiții.

Reacția a urmat rapid și în primul rând, conform tradiției dezvoltate atât cu Abhazia, cât și cu alte teritorii din fosta URSS, a afectat aprovizionarea cu alimente. Prim-ministrul Abhaziei a raportat că autoritățile ruse au depistat dăunători în mandarinele pe care fermierii abhazi le exportă în Rusia.

Câteva zile mai târziu, Asociația Turoperatorilor Ruși a anunțat că a primit instrucțiuni de la Ministerul Dezvoltării Economice al Federației Ruse: să suspende vânzarea de excursii în Abhazia. Prima declarație a vicepreședintelui ATOR, Artur Muradyan, a afirmat clar că aceasta a fost o pedeapsă.

Dușman al poporului, fermier cripto

Săptămâna trecută, în Abhazia, echipamentele miniere de criptomonede găsite de activiștii publici au fost arse în mod demonstrativ. Așa că în afara Abhaziei au aflat că în micuța republică, cunoscută în Rusia doar pentru mandarine, munți și vacanțe la plajă, mineritul este de departe cel mai mare consumator de energie.

Pentru localnici, fermele cripto nu sunt un secret. Abhazia a legalizat exploatarea criptomonedelor în 2020, iar după aceea, potrivit experților în energie, consumul de energie electrică în republică a crescut cu cel puțin o treime – până la trei miliarde de kilowați-oră pe an. Mineritul a fost limitat destul de repede, dar o mulțime de echipamente fuseseră deja importate, iar restricțiile au fost rareori aplicate.

În plus, fermele mari cu sute de dispozitive erau adesea furnizate cu energie electrică pe lângă contoarele oficiale, în esență gratuit. Încercările autorităților de înăsprire a sancțiunilor pentru conectarea ilegală la rețele, inclusiv printr-un program de instalare de noi contoare importate din Rusia, au avut un efect redus asupra creșterii colectării plăților.

Totuși, s-a discutat mult de ce, de-a lungul a trei decenii de autoproclamată independență, Abhazia nu și-a găsit niciodată banii sau voința pentru a moderniza hidrocentrala Inguri și alte câteva centrale electrice montane mai mici, care au căzut în paragină și nu mai sunt, incluse în producerea de energie electrică.

„Pentru a reabilita sistemul energetic local, sunt necesare investiții mari”, își amintește Olesya Vartanyan, cercetător în probleme de securitate în Caucaz. „Și din nou se pune întrebarea cine va fi proprietarul, pentru că nimeni nu va da bani uriași pentru a schimba toate aceste fire, pentru a instala noi contoare, pentru a introduce noi reguli pentru sistemul de distribuție.”

Acum, minerii sunt considerați în mod clar inamici, deși localnicii sunt sceptici cu privire la patosul declarațiile recente ale oficialilor.

Paginile publice din Abhazia sunt pline cu videoclipuri cu descoperirea fermelor cripto și distrugerea echipamentelor găsite sau predate voluntar de rezidenți. Dar în această săptămână problema mineritului a dus la tragedie: pe 19 decembrie, în parlament, în timpul unei discuții asupra legii privind interzicerea completă a mineritului de criptomonede în Abhazia, a început o încăierare între doi deputați – Adgur Kharazia și Kan Kvarchia.

Vakhtang Golandzia, care a încercat să-i calmeze, a fost rănit de moarte din pistolul lui Kharazia. Kharazia a dispărut și, după cum a afirmat șeful Ministerului Afacerilor Interne al Abhaziei, Robert Kiut, este acum considerat suspect în crimă. Nu este clar ce legătură a avut subiectul mineritului cu disputa lor.

Ce ar trebui să schimb pentru ca totul să rămână așa cum este?

După ce au obținut demisia lui Aslan Bzhania din funcția de președinte și au cimentat respingerea acordului de investiții cu Rusia prin decizia din 3 decembrie, politicienii abhazi au început să se pregătească pentru alegeri prezidențiale anticipate. Până acum, doar Badra Gunba, președintele interimar și fost vicepreședinte al Abhaziei, și-a anunțat intenția de a candida pentru această funcție.


Se crede că va concura cu liderii protestatarilor, Adgur Ardzinba și Levan Mikaa.

Cu o lună și jumătate înainte de vot, candidații vor încerca probabil să convingă un electorat furios și înghețat că au idei despre cum să aducă electricitatea înapoi în case și cum să poată aduce turiștii ruși solvabili în stațiuni, fără a ceda la întrebarea cine și în ce condiţii va fi capabil să dezvolte coasta abhazei şi alte terenuri atractive din punct de vedere comercial.

Toate aceste idei și autorii lor trebuie să plece de la faptul că nu există alternativă la unirea Sukhumi cu Moscova, pentru că pur și simplu nu există susținători ai reducerii relațiilor de parteneriat (și, în același timp, de dependență) în Abhazia. 

Dar nu este un fapt că Moscova, care de câțiva ani convinge Abhazia să se gândească la inevitabilitatea de a permite jucătorilor mari să intre pe piața imobiliară (acordul de investiții acoperă proiecte de la 2 miliarde de ruble) va dori să discute despre alte opțiuni.

Lucruri evidente care dau clar un semnal elitelor locale: nu numai că nu va exista nicio revizuire, dar chiar și unele lucruri de bază se pot pierde.

Atât cei care au lucrat cu președintele demis Bzhania, cât și cu opoziția rămân încrezători că, cu negocieri adecvate la Moscova, subiectul dureros pentru Abhazia al drepturilor de construcție și de proprietate asupra imobiliare poate fi continuat să fie discutat fără consecințe legislative specifice.

author-img_1

Redacția TVR Moldova

Editor