În cei trei ani de la declanșarea invaziei brutale a ruşilor în Ucraina, milioane de locuitori ai acestei ţări au luat calea pribegiei, pentru a scăpa de moarte şi distrugere. În tot acest timp, Republica Moldova a devenit o punte de trecere spre o viaţă în siguranţă pentru ei. Iar trenul Chişinău-Kiev este o legătură esenţială pentru cei care călătoresc între cele două state, fie că fug de război fie că vor să se întoarcă acasă.
Stimaţi călători, anunţăm urcarea în trenul de pasageri numărul 351 pe ruta Chişinău-Kiev. Trenul va pleca de pe linia a treia la ora 17:05.
„Războiul a făcut foarte multe victime!
- De ce plângeţi?
- Nu îmi pot stăpâni emoţiile. Când pornesc discuţia despre acest subiect, încep a plânge.”
Olga Cehova, din Kiev, spune că de trei ani trăieşte un adevărat coşmar, alături de familia ei. O copleşesc emoţiile de fiecare dată când îşi aminteşte cum, pe 24 februarie 2022, a fost trezită de sunetul sirenelor şi de explozii.
OLGA CEHOVA, locuitoare din Kiev: „La ora 04:40 au început să bombardeze Kievul şi, până dimineaţa, ştiam că a început războiul. A început panica. Eu, de exemplu, o săptămână nu am putut dormi. Am avut un şoc! ”
A încercat mai întâi să-şi salveze fiica şi nepotul, care avea atunci trei luni. Acum Nikita are trei ani, nu poate încă vorbi bine, dar are deja câteva deprinderi de care niciun copil nu ar trebui să audă.
VICTORIA KEMESARCIUC, locuitoare din Kiev: „El ştie ce înseamnă alarmă. Când se aud sirenele şi e la grădiniţă, iar copii dorm, când începe alarma, el deja ştie ce înseamnă asta. Şi că trebuie să se îmbrace foarte repede. Oricând coboară cu toţi copii în adăpostul subteran. Chiar dacă dorm sau mănâncă, îi ridică pe toţi şi îi coboară în subteran.”
La gara din Chişinău am întâlnit-o şi pe Alexanda Raciuc care, la fel aştepta să urce în tren pentru a reveni acasă, la Kiev. Este studentă la medicină şi a petrecut vacanţa de iarnă la rude, în Republica Moldova. Avea doar 15 ani când a început războiul.
ALEXANDRA RACIUC, locuitoare din Kiev: „Ne-au trezit părinţii spunându-ne că a început războiul. Voiam să mergem la şcoală. Şi prima întrebare către părinţi a fost dacă trebuie să ne luăm cărţile. Am încercat să fugim, să ne salvăm. Dar, din păcate, nu găseam locuri sigure.”
ANGELINA GRIŢAI, locuitoare din Kiev: „Deasupra caselor zburau avioane, rachete. Soldaţii noştri le doborau, încercau astfel să ne salveze. De asta, prima săptămână era imposibil să fugi din Kiev. Am o prietenă, am învăţat împreună. Ea a fost ostatică în regiunea Kiev, oraşul Bucea. E îngrozitor.”
În trei ani de război, ucrainenii au învăţat o lecţie preţioasă - viaţa trebuie trăită din plin, indiferent ce-ţi pregăteşte soarta.
„-Acum mergem pe stradă cu gândul că dacă aşa îţi este soarta, atunci aşa este. De la glonte nu poţi fugi.”
„-Casa nu este o barieră.
- De ce?
- Deoarece casa astăzi este, dar mâine poate să nu mai fie. Cel mai important este că ai rămas în viaţă. Asta am înţeles eu. Şi gata!”
NICOLAE BOICO, jurnalist TVR MOLDOVA: „Trenul de pe linia Chișinău-Kiev circulă de patru ori pe săptămână, și de fiecare dată, pornește plin. De la începutul invaziei ruse în tara vecina, sute de mii de cetățeni ucraineni au ales acest mijloc de transport pentru a scăpa din calea războiului.”
