Conflictul armat transnistrean, ce a izbucnit în anul 1992, la doar un an de la proclamarea Independenţei Republicii Moldova, rămâne în istorie o pagină sumbră. Dincolo de poveștile adevărate despre eroii care s-au jertfit atunci, dar și despre oameni care au luptat și au supraviețuit războiului este interesant de văzut cât de mult seamănă scenariile conflictelor provocate de Federația Rusă în R. Moldova, Osetia, Georgia, Crimeea și cu momentul invadării Ucrainei în 24 februarie 2022.
Un reportaj amplu despre problema transnistreană, începută în 1992, a realizat echipa emisiunii „ProPatria”, în R. Moldova.
În urma conflictului de pe Nistru au rămas sute de copii orfani de tată, fără bucuria de a simţi braţul puternic al părintelui în clipele grele ale vieţii. Nicolae Mocanu, directorul TVR MOLDOVA, este unul dintre copiii eroilor de la Nistru, cel care, atunci când tatăl lui a plecat la război avea doar patru ani.
Ion Mocanu a luptat pe platoul de la Coşniţa de la începutul războiului. A fost împuşcat în ultima zi, pe 19 mai 1992, când luptele s-au transferat pe platoul de la Tighina. A salvat viaţa unui camarad cu viaţa sa. Avea doar 29 de ani.
Nicolae MOCANU, director TVR MOLDOVA: „Tatăl meu, Ion Mocanu, a decedat în 1992, împușcat în timp ce acorda primul ajutor medical unui rănit, împlinise în aprilie 29 de ani, era cel care purta geanta de prim ajutor medical, geanta cu Crucea Roșie, pentru că nu se găseau doctori pe prima linie de război să acorde primul ajutor, el fiind și militar cu armata făcută. I-a revenit lui această misiune și după cum spuneau colegii de război al tatălui meu atunci când acel rănit striga după ajutor și nimeni nu putea să ajungă la el fiind rafale de gloanțe a apărut tatăl meu cu geanta și l-a ridicat ca să îi acorde primul ajutor medical. În mod normal Crucea Roșie nu se împușcă. Când a început războiul în 1992 a ieșit să-și apere familia, satul, ca el au făcut-o mulți alții din Coșnița care nu au vrut să fie în zona separatistă cu rușii. Populația vorbitoare de limbă română, în mare parte era batjocorită, era alungată, închisă. Așa au făcut în toți anii de ocupație rusească care au fost au deportat elitele, le-au împușcat, le-au închis. De fapt, își lăsau doar slugile lor, începeau un război masiv și o luptă de deznaționalizare a populației. Oamenii nu și-au dorit acest lucru ei știind și fiind sub ocupație rusă au dorit să iasă și să fie liberi.
În perioada zilelor noastre, tehnologia fiind mai avansată, în Ucraina vedem atrocitățile care le-au făcut. Același lucru l-au făcut și în 1992 în regiunea transnistreană. La Cocieri profesoara de istorie au aruncat-o în fântână pentru că și-a arborat tricolorul deasupra casei în care locuia, oameni care au fost găsiți legați în păduri, înveliți și dați foc. Tot felul de cazuri care din cauza lipsei de mediatizare, din păcate, au rămas nevorbite. Noi care am locuit în aceste zone cunoaștem în detaliu, pentru că oamenii știu, vorbesc. Au fost oameni care au fost împușcați în beci, oameni care se ascundeau de război”.
Anatol, CROITORU, veteran de război: „Am fost alături în război cu Ion Mocanu, care a fost în război ca voluntar. Totodată, a dus misiunea de felcer. Și chiar acordând primul ajutor el a fost împușcat în acel moment, în timp ce dorea să salveze o viață. Nu cred că o persoană care a fost implicată într-un război își mai dorește să vadă acele lacrimi ale oamenilor, războiul pe pământ e cea mai mare greșeală a omenirii. Au fost veniți din Federația Rusă cazaci care au fost plătiți exact așa cum astăzi se întâmplă în Ucraina. Și astăzi lumea aici stă în frică, de câte ori treci podul peste Nistru și vezi persoanele cu arme. Cred că deja toată lumea înțelege cine e acel cel care a venit cu arma asupra altui stat pașnic, dacă nu ar rezista astăzi Ucraina și R. Moldova ar fi afectată. Dacă e să privim istoria, de când e Rusia ea doar a acaparat teritorii străine”.
Nicolae MOCANU, director TVR MOLDOVA: „De multe ori mi-am pus întrebarea - câte atrocități trebuie să facă rușii, de câte ori trebuie să vină asupra noastră ca să ne dăm seama că, de fapt, pe unde calcă propaganda rusă și rusul ruină rămâne, seamănă foc, moarte și sânge”
Ion Mocanu a fost decorat post-mortem cu Ordinul „Ştefan cel Mare”, Ordinul Brigăzii du Destinație Specială Fulger, Ordinul „Vulturul de Aur”, Crucea Comemorativă, Ostașul Neamului.
Deşi au trecut aproape trei decenii de atunci, armamentul şi trupele ruseşti staţionează şi acum ilegal pe teritoriul Republicii Moldova, în pofida obligaţiilor asumate de Rusia la summit-urile OSCE din 1999 şi 2001.
