După sfârșitul războiului din Ucraina, președintele ucrainean Volodimir Zelenski ar putea avea aceeași soartă ca Winston Churchill, este de părere analistul Edward Lucas.
Analistul Edward Lucas, într-un editorial CEPA (Centru pentru Analiza Politicilor Europene): Verișoara mea Jane a devenit secretara particulară a lui Winston Churchill la 19 ani și a lucrat pentru el până în 1955, anul în care a demisionat din funcția de prim-ministru. Lady Williams of Elwel, așa cum era cunoscută după cea de-a doua căsătorie, a murit săptămâna trecută. Odată cu dispariția ultimului membru cu normă întreagă din echipa marelui om, trebuie să ne bazăm acum pe cărțile de istorie.
Undeva, într-un buncăr din Kiev, se află omologul lui Jane, un tânăr sau o tânără care lucrează pentru Volodimir Zelenski. La fel ca Jane, acest membru junior al personalului - numiți-o Janna - știe că șeful său a avut o reputație mixtă înainte de a ajunge la o funcție înaltă. Churchill era văzut ca un eșec politic, predispus la nostalgie imperială și la alarmism. Zelenski a jucat într-o satiră politică produsă de imperiul său media. Un distins comentator occidental a avertizat în 2019 că era un ignorant ușor pro-rus.
Străinii au respins perspectivele Marii Britanii în 1940, la fel cum resping șansele Ucrainei acum. Când te lupți cu un inamic mult superior, cu siguranță are sens să faci o înțelegere. De ce să continui cu această distrugere fără sens? Un oficial britanic de rang înalt, aflat în vizită la Washington, a fost informat recent de omologii săi americani că simularea lor pe calculator a dovedit că contraofensiva Ucrainei nu poate avea succes. „Ce se întâmplă când computerul analizează Bătălia din Marea Britanie?”, a întrebat el. „Hitler învinge”, au răspuns gazdele sale, aparent inconștiente de daunele pe care acest lucru l-a adus credibilității predicțiilor lor costisitoare.
Pentru vechiul șef al lui Jane atunci și pentru șeful Jannei acum, singurul lucru mai rău decât să lupți era să te predai. „Nu am nevoie de o plimbare, am nevoie de muniție”, a fost răspunsul liderului ucrainean la o ofertă americană de evacuare în primele zile ale războiului, când invadatorii ruși amenințau Kievul. În timp ce invazia germană se profila, Churchill a declarat că povestea Marii Britanii nu se va încheia „până când fiecare dintre noi nu va zăcea la pământ, înecându-se în propriul sânge”.
Nu știm cum va fi politica ucraineană postbelică. Dar oricât de mult Janna și colegii ei își venerează șeful pentru conducerea sa din timpul războiului, istoria sugerează că alegătorii ar putea să o vadă altfel. Politica ucraineană este înghețată deocamdată. Se va dezgheța, iar oamenii care au fost (în mare parte) jucători loiali în echipă atunci când au luptat împotriva invadatorilor ruși vor fi dornici să își expună cazul în fața alegătorilor. Înainte ca războiul să se fi terminat complet, Churchill a fost eliminat: înlocuit de adjunctul său din timpul războiului, liderul laburist Clement Attlee. Britanicii doreau o altă echipă la conducerea reconstrucției. Dacă acest lucru i se va întâmpla lui Zelenski, el ar trebui să joace pentru a câștiga timp. Șase ani mai târziu, Churchill s-a întors, cu Jane alături de el.
Dar verdictul alegătorilor nu este cel final. Așteptați cărțile. În deceniile imediat următoare războiului, bilanțul lui Churchill a fost tratat mai degrabă ca o hagiografie decât ca istorie (ajutat de publicarea propriilor sale memorii, destul de tendențioase). Ar fi interesant de știut cine din cercul intim al lui Zelenski ține un jurnal cu gândul de a-l publica. Strategia pe timp de război și comportamentul aliaților atrag un interes uriaș. Sfârșitul războiului și orice eventuale negocieri cu Rusia vor fi, de asemenea, subiecte de un interes academic uriaș. Janna ar putea chiar să-și scrie și ea memoriile (mi-aș fi dorit ca verișoara Jane să fi făcut acest lucru).
Și apoi vin istoricii revizioniști. Un profesor britanic, care nu a ținut tocmai prima pagină a ziarelor pentru propria sa activitate academică, spune că „abilitățile limitate” ale lui Churchill l-au făcut „cea mai supraevaluată persoană din istorie”. Alți critici sunt mult mai duri. Verișoara Jane a reușit să respingă aceste calomnii cu mărturia sa personală. Janna va trăi, cu puțin noroc, până în 2100 sau pe-acolo. După aceea, oamenii vor trebui să se bazeze pe cărțile de istorie.
