De Crăciun pe stil vechi, dorul de casă e mai puternic decât distanța. Cu gândul la soba caldă, colindele copilăriei și mesele pline, oamenii pornesc la drum spre satele natale. Autogara de Nord din Chișinău a devenit, astăzi, locul în care valizele și emoțiile se întâlnesc, iar fiecare bilet cumpărat înseamnă o revedere așteptată tot anul.
Cu sacoșe pline de daruri, colaci și dulciuri, oamenii urcă grăbiți în microbuze, hotărâți să ajungă cât mai repede acasă, acolo unde Crăciunul încă miroase a lemn ars și a cozonac proaspăt scos din cuptor. Pentru mulți, drumul spre sat este o întoarcere la rădăcini, la tradițiile păstrate cu sfințenie de părinți și bunici. Unii vin din orașe universitare, alții de peste hotare, după ani în care sărbătorile au trecut departe de familie. Acum însă, Crăciunul îi adună din nou la aceeași masă, sub aceeași icoană, în casele unde timpul parcă a stat în loc. În satele Basarabiei, sărbătoarea nu înseamnă doar mese îmbelșugate, ci și pomenirea celor plecați dintre noi, cu o lumânare aprinsă și o rugăciune spusă în liniște.
În ajun, gospodăriile prind viață. Se pregătesc bucate tradiționale, răcituri, borș, pârjoale și mezeluri de casă, iar copiii, ca odinioară, pornesc la colindat. Crăciunul capătă din nou farmecul de altădată.
În Basarabia, Crăciunul nu se măsoară în distanțe parcurse, ci în dorul adunat peste an. Iar drumul spre sat rămâne, de fiecare dată, drumul spre suflet.
