Prima sperietoare. Limba româna ar fi un „filtru politic”. Fiodor Gagauz vede o barieră, Vladimir Odnostalco vorbește despre controlul autonomiei. Când apare o condiție legală, se declară imediat stare de urgență în studioul de propagandă. Cunoașterea limbii române este prevăzută de Codul electoral. 

 

Pe 2 octombrie, Curtea Constituțională a confirmat constituționalitatea cerinței. Bașcanul trebuie să poată comunica direct cu autoritățile centrale în limba oficială a statului în care exercită funcția. Cerința privind cunoașterea limbii găgăuze rămâne în vigoare. Două limbi pentru candidat. încă un motiv de panică pentru propagandă.

 

Mai mult, folosirea românei în corespondența cu autoritățile Republicii Moldova este prevăzută de legea autonomiei de trei decenii. Conspirația aceasta are o vechime respectabilă. A avut timp să îmbătrânească în Monitorul Oficial înainte să fie descoperită pe Facebook și TikTok ori Telegram.

 

Alegătorii decid cine câștigă. Legea stabilește condițiile pentru candidatură. Să confunzi cele două înseamnă să pretinzi că orice condiție pentru o funcție publică reprezintă o lovitură de stat. A doua sperietoare. Consiliul electoral are 15 membri și, prin urmare, ar fi ilegal. Este citită regula generală, cu șapte până la unsprezece membri, și este sărită norma tranzitorie care permite depășirea numărului pentru reprezentarea tuturor partidelor îndreptățite să desemneze candidaturi.

Componența cuprinde nouă reprezentanți ai partidelor parlamentare, doi ai Adunării Populare, doi ai Judecătoriei Comrat și două persoane selectate din Registrul funcționarilor electorali. În total cincisprezece. Pentru verificare sunt suficiente legea și un calculator. Pentru scandal este suficient să ascunzi excepția.

A treia sperietoare. Chișinăul desființează autonomia. Găgăuzia are statut special protejat de Constituție. Tot Constituția spune că este parte integrantă a Republicii Moldova. Curtea a precizat în iulie că reglementarea electorală rezervată Parlamentului nu poate fi transferată autorităților locale. Respectarea acestei reguli este transformată, propagandistic, într-o poveste despre dispariția regiunii.

Și apare invitația la boicot. Autoritățile au avertizat că asemenea mesaje sunt promovate de conturi anonime de Telegram, Facebook și TikTok. Metodă ingenioasă. Pretinzi că aperi dreptul alegătorilor de a decide, explicându-le că ar fi mai bine să nu participe.

Administratorul anonim dă indicații, dar nu-și asumă nici măcar un nume. În schimb, cere încredere deplină. Singurul filtru demonstrat în aceste narațiuni este cel al propagandei. lasă să treacă frica și oprește faptele.

Propaganda și-a pus straie bisericești

În Basarabia, propaganda și-a pus straie bisericești și distribuie diagnostice. Dacă te rogi în Mitropolia Basarabiei, cică ai provocat o rană în Biserică. pacientul merge la slujbă, iar doctorul îl tratează cu o broșură împotriva vecinilor.

La Făgureni, credincioșii Mitropoliei Basarabiei reclamă că de săptămâni întregi persoane venite din afara satului au distribuit „Rana netămăduită” și au îndemnat oamenii să ceară înlocuirea lui. Ulterior, pe conturile de Viber și Tik Tok ori Telegram au circulat mesaje care contestau slujirea preotului Patriarhiei Române și susțineau că și-ar fi schimbat credința.

Frumoasă grijă pentru pace! Intri într-o comunitate, îi sperii credincioșii, apoi deplângi dezbinarea. Pompierul vine cu benzina și cere respect pentru uniformă. Să luăm însă faptele. Mitropolia Basarabiei există din 1925 și a fost reactivată în 1992. N-a apărut într-un laborator american. Când o numești așa-numită, ghilimelele tale încearcă să țină loc de radieră pentru istorie.

Pe 13 decembrie 2001, CEDO a constatat că refuzul recunoașterii Mitropoliei încălca libertatea religioasă. În 2002, aceasta a fost înregistrată legal. Hotărârea privește drepturile oamenilor, inclusiv posibilitatea de a se ruga într-o comunitate distinctă. Credinciosul are libertate de conștiință, chiar dacă asta deranjează monopolul.

Iar apartenența la Patriarhia Română păstrează credința ortodoxă. Sinodul român a reafirmat că îi recunoaște drept canonici pe clericii reveniți în Mitropolia Basarabiei. Așadar, poziția Moscovei într-o dispută de jurisdicție este prezentată propagandistic drept verdict obligatoriu pentru toată Ortodoxia.

Apoi ni se spune că legătura cu Moscova este exclusiv duhovnicească. Numai că tomosul reprodus chiar în broșură prevede aprobarea alegerii mitropolitului și a statutului de către Patriarhul Moscovei. Există autonomie internă, dar există și această autoritate instituțională. Duhovnicia are, se pare, organigramă și drept de aprobare. Broșura se demontează singură. Cititorul trebuie doar să ajungă până la anexă.

La final apare Departamentul de Stat american, acuzat că subminează Biserica. Textul oferă acuzația, fără să aducă probe pentru complotul invocat. Când lipsesc dovezile, Washingtonul devine explicație universală, bună inclusiv pentru preotul din satul vecin. Această rană e întreținută cu frică. Convingi omul că își pierde mântuirea dacă își exercită libertatea. Și numești intimidarea grijă pentru suflet.

Iar Marchel duce această grijă la rang de alarmă permanentă.

În intervențiile sale, domnul Mihăescu numește Mitropolia Basarabiei structură schismatică și se oferă să răspundă singur în numele bălțenilor care, susține el, o resping. Extraordinară consultare publică. episcopul pune întrebarea, episcopul răspunde, cetățenii asigură decorul. La adunarea din 28 septembrie, descrie conflictul de la Dereneu drept invazia aceasta drăcească și îi critică pe cei care se justifică spunând că nu fac politică.

Aici se vede mecanismul. Disputa patrimonială primește coarne, iar prudența devine vină. Proprietatea se stabilește însă prin acte și hotărâri judecătorești. O calificare despre diavol nu este titlu de proprietate. Marchel are dreptul să-și susțină poziția bisericească. Credincioșii au dreptul să aleagă. Iar Dumnezeu merită scutit de rolul de portar al unei jurisdicții. Înaltpreasfinția Voastră, mai puțină panică despre București. Pacea dintre oameni cere și post de propagandă.

Dodon citește până unde îi convine

 

Igor Dodon a găsit soluția pentru facturile mari. Să ne încălzim cu nostalgia după Gazprom. Combustibil politic ieftin. Mai ales când arzi contextul. Ne spune că Europa cumpără mai mult gaz rusesc, iar Moldova plătește pentru geopolitică. În primele cinci luni din 2026, importurile rusești ale UE chiar au crescut. Confirmă ACER, agenția europeană a regulatorilor din energie. Același raport explică și graba unor cumpărători de a aduce gaz înaintea restricțiilor. Dodon citește până unde îi convine. Restul paginii îl lasă la rece.

UE a adoptat deja interdicția. Gazul rusesc lichefiat va fi interzis complet din ianuarie 2027, iar cel prin conducte, din toamna aceluiași an. Europa are un calendar de renunțare la gazul rusesc. Dodon a rupt exact pagina cu termenul-limită. Și imaginea de ansamblu? Între 2021 și 2025, importurile UE de gaz rusesc au scăzut de la peste 150 de miliarde de metri cubi la 36 de miliarde. Domnul Dodon filmează creșterea din 2026 și taie la montaj anii de scădere. Regizor de propagandă, cu Gazprom în rolul salvatorului.

În Moldova, Gazprom a oprit livrările către regiunea transnistreană la 1 ianuarie 2025. UE a anunțat pentru 2025 un pachet de sprijin energetic de 250 de milioane de euro.

În povestea lui Dodon, furnizorul care închide robinetul scapă de reproșuri. Vinovat devine cel care ajută la plata facturii.

Iar „cele mai mari tarife”? În mesajul citat nu găsim țările comparate, perioada sau calculele. Găsim indignare. Multă. Indignarea se produce gratuit. verificarea costă efort.

Facturile mari cer soluții și explicații. Dodon ne servește nostalgie rusească. Gazul rusesc vine cu robinet. Propaganda lui Dodon vine cu întrerupător pentru memorie.

 

Domnul Dodon transformă scutul într-un plan de atac

 

Igor Dodon are o concepție originală despre pace. Liniște pentru dronele rusești și panică pentru cei care vor să le oprească.

UE ar înarma Moldova ca s-o folosească împotriva Rusiei. Așa ne spune domnul Dodon. Decizia europeană spune ceva mult mai concret. 120 de milioane de euro pentru un sistem de apărare aeriană cu rază medie, destinat protejării populației. Domnul Dodon transformă scutul într-un plan de atac. Ca și cum montarea unei încuietori ar reprezenta o agresiune împotriva spărgătorului.

Pericolul există. Ministerul Apărării raportase, până în acest moment, zeci de incidente de încălcare a spațiului aerian în 2026, pe fondul atacurilor rusești asupra Ucrainei. Când apar dronele, avem o problemă de securitate. Când apare ajutorul pentru apărare, Dodon descoperă conspirația. 

Urmează acuzația că integrarea europeană distruge interesul național. În declarația citată, Dodon nu identifică legea păguboasă, nu calculează pierderile și nu prezintă dovezi. Livrează verdictul direct. 

Planul european de creștere prevede aproximativ 1,9 miliarde de euro pentru 2025–2027, în granturi și împrumuturi avantajoase, cu plăți condiționate de reforme. Asemenea măsuri pot fi analizate concret. La Dodon, analiza se termină când începe documentul.

Pentru Moldova, protejarea cetățenilor și accesul la finanțare se discută prin măsuri și rezultate. Domnul Dodon preferă sperietorile.

În povestea lui, adevărata provocare la adresa Rusiei este o Moldovă care se poate apăra.