Mai sunt copii în jurul nostru pentru care şansa de a avea o familie este un ideal la care râvnesc în fiecare zi. În pofida destinului nemilos, copii rămaşi fără grija părintească luptă pentru visurile lor. Ei mai cred în iubire şi sunt hotărâţi să îşi construiască un viitor mai bun. În ajun de Ziua Internaţională a Copiilor vă prezentăm poveştile celor pentru care familia este un cuvânt de cea mai înaltă valoare.
În scrânciobul din curtea Casei Comunitare Nisporeni își leagană visurile câțiva copii greu încercaţi de soartă. Au ajuns aproape singuri în faţa greutăţilor după ce au fost abandonaţi de cei care i-au dat viaţă. Mezina centrului are 5 ani și îi vom spune Felicia. Fetița a fost diagnostică cu o tulburare de dezvoltare și a fost abandonată în spital la doar câteva zile de la naştere. În urmă cu un an a ajuns în grija Centrului Comunitar Nisporeni unde, zilnic şi neobosit, îşi aşteaptă viitoarea familie. Aşa îi şoptesc cărţile care îi sunt citite.
ANGELA GORGEAC şef Serviciu, Casa Comunitară, Nisporeni: Un înger pozitiv. A fost vizitată de un părinte. Şi sperăm că locul fetiţei să fie în familie, una adevărată.
Printre beneficiarii căminului comunitar este şi Maxim, în vârstă de 26 de ani. Întreaga lui copilărie a însemnat pereţii goi din mai multe centre de plasament. Avea un an când a fost abandonat de părinţi iar din 2013 a fost instituţionalizat la Casa Comunitară din Nisporeni. Deşi este imobilizat într-un scaun cu rotile, este patriahul căminului comunitar. E săritor şi mereu găseşte o vorbă bună pentru membrii casei. Pasionat de maşini, Maxim visează să devină şofer pentru a conduce maşina cu care va veni mama lui să-l ia acasă.
Liniştea centrului comunitar nu a fost deranjată de oficialități. Sunt deseori lăsaţi în umbră iar, de-a lungul anilor, doar voluntarii şi asistenţa socială locală le-a mai trecut pragul.
În satul Pervoimascoe, raionul Hânceşti, se află două case de tip familial care oferă adăpost, până la majorat, copiilor rămaşi fără ocrotire părintească. Visul familiei Burlacu de a-şi deschide uşile casei către copiii abandonați s-a împlinit în 2017. Cei doi soţi au luat spre întreţinere 6 copii după ce părinţii lor au fost decăzuţi din drepturi.
IGOR BURLACU părinte-educator, tată: Vedeam acolo copiii acolo, toţi întrebau: nu eşti tatăl meu, mama mea? Vrem să mergem cu tine. Iată de atunci. Povesteam soţiei când veneam acasă. Plângeam ambii, ce poţi face.
Dana a ajuns în familia Burlacu în 2018 și mărturisește că una dintre cele mai fericite zile din viaţa ei este cea în care şi-a îmbrăţişat noua familie.
DANA beneficiar, 14 ani: Când am venit aici, mi s-a împlinit visul. Visul de a avea o familie fericită. Mie mi-ar plăcea să am profesia de psiholog pentru a putea discuta cu copiii şi să-i ajut să treacă toate fricile. Sunt unii copii care o amintire bună sunt însă alţii care au trecut clipe grele alături de părinţii, au frici, şi nu le pot depăşi. La câteva străzi distanţă, se află o altă casă de tip familial. Soţii Burlacu au şi ei în întreţinere 6 copii abandonați, plus cei 3 copii ai lor. Părinţii mărturisesc că noua formulă de familie este o adevărată binecuvântare.
ION BURLACU părinte-educator, tată: Lămurim cele mai simplu lucruri, de pildă, dacă avem o bomboană/dulce, noi îl împărţim/segmentăm în 11 părţi, ei sunt 9 copii şi noi – 2 părinţi. Segmentăm total. Iar de aici vin lecţiile simple, foarte simple. Atunci le spunem că aceasta e o morală. NADEJDA BURLACU părinte-educator, mamă: Copiii biologici - mama, simplu, mama. Dar aici cuvânt după cuvânt, parcă e setea aceasta: mama, mama, mama! De fiecare data, mama, mama! Familia Burlacu se ocupă cu apicultura și asta le asigură un venit să se poată descurca. Sergiu avea doar 5 ani atunci când visul lui de a avea o familie a devenit realitate.
SERGIU beneficiar, 12 ani: În viaţa aceasta contează să ne iubim unii pe alţii deoarece prin iubire putem trăi bine şi frumos. Şi sora lui, Ana, la cei 9 ani, are multe visuri în buzunar. Se simte în siguranţă şi este recunoscătoare pentru iubirea şi grija pe care o simte în noua ei familie.
ANA beneficiar, 9 ani: Când o să fiu mare vreau să fiu poliţistă. Să nu fură şi să-i duc la închisoare. În raionul Hânceşti sunt 15 case de tip familial in care sunt instituţionalizaţi 76 de copii. În prezent, în Republica Moldova sunt peste 2600 de copii rămaşi fără ocrotire părintească. Aceştia sunt plasaţi în Serviciul de Asistenţă parentală profesionistă, în Case de copii de tip familial, tutelă, Case comunitare pentru copii în situaţie de risc şi Centre de plasament pentru copiii separaţi de părinţi.
