Deși ideea de a invada capitala Groenlandei, Nuuk, și de a prelua puterea în stilul Venezuelei pare fantezistă – chiar dacă atacul militar asupra Caracasului pare să fi dat tuturor părților un semnal de alarmă cu privire la capacitățile Statelor Unite –, există o cale clară de urmat. Iar Trump pare să fi parcurs deja o parte din ea, potrivit TVR Info.

Politico a discutat cu nouă oficiali ai UE, membri ai NATO, experți în domeniul apărării și diplomați pentru a analiza modul în care s-ar putea desfășura preluarea de către SUA a insulei arctice, bogată în minerale și importantă din punct de vedere strategic.

„Ar putea fi vorba de cinci elicoptere… nu ar avea nevoie de multe trupe”, a declarat un politician danez care a cerut să rămână anonim pentru a putea vorbi liber. „Ei [groenlandezii] nu ar putea face nimic.”

Pasul 1: Campanie de influențare pentru a stimula mișcarea de independență a Groenlandei

Aproape imediat după preluarea mandatului, administrația Trump a început să discute despre independența Groenlandei, un teritoriu semi-autonom al Regatului Danemarcei. O Groenlandă liberă ar putea semna acorduri cu SUA, în timp ce în situația actuală are nevoie de aprobarea Copenhagăi.

Pentru a obține independența, groenlandezii ar trebui să voteze într-un referendum, apoi să negocieze un acord care trebuie aprobat atât de Nuuk, cât și de Copenhaga.

Într-un sondaj de opinie din 2025, 56% dintre groenlandezi au declarat că ar vota în favoarea independenței, în timp ce 28% au declarat că ar vota împotriva acesteia.

Conform relatărilor mass-media daneze, americani cu legături cu Trump au desfășurat operațiuni secrete de influențare în Groenlanda, iar serviciul de securitate și informații al Danemarcei, PET, a avertizat teritoriul că „este ținta unor campanii de influențare de diferite tipuri”.

Felix Kartte, expert în politici digitale care a oferit consultanță instituțiilor UE și guvernelor, a subliniat tacticile Moscovei de influențare a rezultatelor politice în țări precum Moldova, România și Ucraina.

„Rusia combină tactici offline și online”, a spus el. „Pe teren, colaborează cu actori aliniați, precum partide extremiste, rețele ale diasporei sau oligarhi pro-ruși, și se pare că plătește oameni pentru a participa la proteste anti-UE sau anti-SUA.

„În același timp, construiește rețele mari de conturi false și pseudo-mass-media pentru a amplifica aceste activități online și a promova candidați sau poziții selectate. Scopul nu este adesea acela de a convinge alegătorii că opțiunea pro-rusă este mai bună, ci de a o face să pară mai mare, mai puternică și mai populară decât este în realitate, creând un sentiment de inevitabilitate”, explică el.

În Groenlanda, SUA pare să utilizeze cel puțin unele dintre aceste metode.

Stephen Miller, adjunctul șefului de cabinet al lui Trump, a declarat luni pentru CNN că „nimeni nu va intra în conflict militar cu SUA pentru viitorul Groenlandei”.

Luna trecută, Trump a creat funcția de trimis special în Groenlanda și l-a numit pe guvernatorul statului Louisiana, Jeff Landry, în această funcție. El a declarat că obiectivul său este „să facă din Groenlanda o parte a Statelor Unite”.

Între timp, vicepreședintele SUA, JD Vance, în timpul unei vizite în teritoriu în luna martie, a declarat că „poporul din Groenlanda va avea dreptul la autodeterminare”. El a adăugat: „Sperăm că vor alege să se alieze cu Statele Unite, deoarece suntem singura națiune de pe Pământ care le va respecta suveranitatea și securitatea”.

Pasul 2: Oferiți Groenlandei o înțelegere avantajoasă

Presupunând că eforturile sale de a accelera referendumul pentru independența Groenlandei vor da roade, iar locuitorii teritoriului vor vota pentru a părăsi Danemarca, următorul pas ar fi să-l aducă sub influența SUA.

O metodă evidentă ar fi să se anexeze Groenlanda la SUA ca un alt stat — o idee cu care cei apropiați președintelui s-au jucat în repetate rânduri. Prim-ministrul Danemarcei, Mette Frederiksen, a fost nevoită să declare luni că „SUA nu au dreptul să anexeze” Groenlanda, după ce Katie Miller – soția lui Stephen Miller – a postat pe rețelele de socializare o hartă a teritoriului acoperită cu un steag al SUA și cuvântul „SOON” (în curând).

Un schimb direct între Danemarca și SUA pare în mare măsură inacceptabil pentru majoritatea populației. Sondajul menționat mai sus a arătat, de asemenea, că 85% dintre groenlandezi se opun ca teritoriul să devină parte a SUA, iar chiar și membrii mișcării de independență care îl susțin pe Trump nu sunt entuziasmați de această idee.

Dar există și alte opțiuni.

Din luna mai a anului trecut circulă zvonuri că administrația Trump dorește ca Groenlanda să semneze un acord de asociere liberă (COFA) — similar celor pe care le are în prezent cu Micronezia, Insulele Marshall și Palau. În cadrul acestor acorduri, SUA oferă servicii esențiale, protecție și liber schimb în schimbul dreptului de a opera fără restricții pe teritoriul acestor țări. Ideea a reapărut săptămâna aceasta.

Kuno Fencker, un deputat din opoziția groenlandeză pro-independență, care a participat la inaugurarea lui Trump și s-a întâlnit cu congresmanul republican Andy Ogles anul trecut, a declarat că încearcă să „le explice [americanilor] că nu vrem să fim ca Puerto Rico sau orice alt teritoriu al Statelor Unite. Dar un acord de asociere liberă, acorduri bilaterale sau chiar oportunități și alte mijloace pe care poate nu mi le pot imagina – să vină la masa negocierilor și grönlandezii vor decide într-un plebiscit”.

În comparație cu acordul încheiat de Nuuk cu Copenhaga, lucrurile „nu pot decât să meargă în sus”, a afirmat el.

Referindu-se la afirmația lui Trump că SUA au „nevoie” de Groenlanda, Fencker a adăugat: „Danemarca nu a spus niciodată că are „nevoie” de Groenlanda. Danemarca a spus că Groenlanda este o cheltuială și că ne-ar părăsi dacă am deveni independenți. Așadar, cred că este o remarcă mult mai pozitivă decât am auzit vreodată din partea Danemarcei.”

Însă Thomas Crosbie, profesor asociat de operațiuni militare la Colegiul Regal Danez de Apărare, care oferă instruire și educație forțelor de apărare daneze, a avertizat că este puțin probabil ca Groenlanda să aibă câștig de cauză în fața lui Trump într-o negociere.

„Identitatea principală a lui Trump ca negociator este aceea de persoană care își impune voința asupra celor cu care negociază și care are o lungă istorie de trădare a celor cu care a negociat acorduri, de nerespectare a angajamentelor sale, atât în viața privată, cât și în cea publică, și de exploatare a celor din jurul său… Nu văd absolut niciun beneficiu pentru poporul groenlandez, în afară de o creștere foarte temporară a stimei de sine.”

Și, a adăugat el, „ar fi o nebunie să fii de acord cu ceva în speranța că se va ajunge la un acord. Adică, dacă renunți la teritoriul tău în speranța că vei obține un acord ulterior, ar fi o imprudență”.

Pasul 3: Implicarea Europei

Europa, în special aliații UE ai Danemarcei, s-ar opune oricărei încercări de a separa Groenlanda de Copenhaga. Dar administrația SUA are un atu de jucat în această privință: Ucraina.

Pe măsură ce negocierile de pace au avansat, Kievul a declarat că orice acord cu Putin trebuie să fie susținut de garanții serioase și pe termen lung din partea Statelor Unite în materie de securitate.

Americanii au ezitat în această privință și, în orice caz, Kievul este sceptic în ceea ce privește garanțiile de securitate, având în vedere că cele primite în trecut atât din partea Rusiei, cât și din partea Occidentului nu au dus la nimic.

Un scenariu posibil, avansat de un diplomat al UE, ar fi un acord global de securitate, în cadrul căruia Europa ar obține garanții mai ferme din partea administrației Trump pentru Ucraina, în schimbul unui rol mai important al SUA în Groenlanda.

Deși pare o pilulă amară, ar putea fi mai ușor de înghițit decât alternativa, și anume să-l supărăm pe Trump, care ar putea riposta impunând sancțiuni, retrăgându-se din negocierile de pace sau susținându-l pe Putin în negocierile cu Ucraina.

Pasul 4: Invazia militară

Dar ce se întâmplă dacă Groenlanda — sau Danemarca, de care Nuuk, care este „de acord”, trebuie să se separe — îi spune „nu” lui Trump?

O preluare a puterii de către armata americană ar putea fi realizată fără prea mari dificultăți.

Crosbie, de la Colegiul Regal Danez de Apărare, a declarat că strategii lui Trump îi prezintă probabil diverse opțiuni.

„Cel mai îngrijorător ar fi o strategie de tip fait accompli (n.r. este o expresie care se referă la ceva ce a fost deja decis sau făcut și nu poate fi schimbat sau discutat, un fel de „fapt împlinit” impus celor vizați, care se confruntă cu situația fără a putea reacționa, cum ar fi o decizie luată fără consultare), pe care o vedem des și la care ne gândim mult în cercurile militare, care ar însemna pur și simplu să acapareze teritoriul, la fel cum a încercat Putin să acapareze Ucraina, pentru a revendica teritorii. El ar putea pur și simplu să trimită trupe în țară și să declare că acum este teritoriu american… Armata Statelor Unite este capabilă să debarce orice număr de forțe în Groenlanda, fie pe cale aeriană, fie pe mare, și apoi să revendice că este teritoriu american.”

Potrivit lui Lin Mortensgaard, cercetător la Institutul Danez pentru Studii Internaționale și expert în securitatea Groenlandei, Washingtonul are, de asemenea, aproximativ 500 de ofițeri militari, inclusiv contractori locali, la baza spațială Pituffik din nordul țării și puțin sub 10 angajați ai consulatului în Nuuk. La aceștia se adaugă aproximativ 100 de soldați ai Gărzii Naționale din New York, care sunt de obicei detașați sezonier în timpul verii arctice pentru a sprijini misiunile de cercetare.

Groenlanda, între timp, are puține mijloace de apărare. Populația nu are o armată teritorială, a spus Mortensgaard, în timp ce Comandamentul Arctic Comun al Danemarcei din capitală dispune de resurse militare insuficiente și învechite, limitate în mare parte la patru nave de inspecție și navale, o patrulă cu sanie trasă de câini, câteva elicoptere și un avion de patrulare maritimă.

Ca urmare, dacă Trump mobilizează prezența SUA pe teren — sau trimite forțe speciale — SUA ar putea prelua controlul asupra Nuuk „în jumătate de oră sau mai puțin”, a spus Mortensgaard.

„Domnul Trump spune lucruri și apoi le pune în practică”, a declarat Stine Bosse, membru danez al Parlamentului European. „Dacă aș fi unul dintre cei 60.000 de locuitori ai Groenlandei, aș fi foarte îngrijorat.”

Orice incursiune nu ar avea „bază legală” în conformitate cu legislația americană și internațională, a declarat Romain Chuffart, directorul Arctic Institute, un grup de reflecție în domeniul securității cu sediul în Washington, D.C. Orice ocupație care depășește 60 de zile ar necesita, de asemenea, aprobarea Congresului american.

Între timp, o invazie ar „înseamnă sfârșitul NATO”, a spus el, iar „SUA și-ar trage singură un glonț în picior și ar spune adio unei alianțe pe care a ajutat-o să se formeze”.

Mai mult decât atât, „pierderea încrederii din partea aliaților cheie … ar putea duce la o reducere a disponibilității acestora de a împărtăși informații secrete cu SUA sau la o reducere a accesului la bazele militare din Europa”, a declarat Ben Hodges, fost comandant al trupelor americane din Europa. „Ambele situații ar afecta grav securitatea Americii.”

NATO nu ar putea să răspundă, având în vedere că acțiunile militare trebuie aprobate în unanimitate, iar SUA este membrul cheie al alianței, dar aliații europeni ar putea trimite trupe în Groenlanda prin intermediul altor grupări, cum ar fi Forța Expediționară Comună Britanico-Scandinavă sau formatul Cooperării Nordice în domeniul Apărării, format din cinci țări, a declarat Ed Arnold, cercetător principal la Royal United Services Institute.

Dar, deocamdată, aliații NATO rămân calmi în privința unui atac. „Suntem încă departe de acest scenariu”, a declarat un diplomat de rang înalt al alianței. „Ar putea avea loc unele negocieri dificile, dar nu cred că suntem aproape de o preluare ostilă.”