Ideea Reunirii Republicii Moldova cu România a intrat în trending, e un adevărat hype, cum s-ar zice pe rețele. Unirea a fost, de fapt, întotdeauna o conversație de feed, locul unde geopolitica și meme-urile conviețuiesc. Subiectul a prins aripi, mai ales, după declarațiile președintei Maia Sandu pentru presa internațională, în care a confirmat că, în anumite condiții, ar opta pentru Unire. La rândul său, președintele Nicușor Dan a zis că România e de mult pregătită și așteaptă un semnal.
Ceea ce nu mi-e clar mie este: de la cine ar trebui să vină acest semnal? Cine apasă pe butonul „Unire”?
Politicienii de la Chișinău nu au un consens. Societatea, la fel, nu are. Totuși, nu putem ignora trendul ascendent: pe vremuri sprijinul pentru Reunire era în jur de 10 la sută, acum, potrivit unui sondaj, credibil, publicat recent, acesta a trecut ușor de 40 de %.
Într-un alt registru, anul trecut, mi-am făcut debutul literar cu un roman și stau, tot mai des, cu ochii pe ce mai fac condeierii. La sfârșitul lui aprilie, Uniunea Scriitorilor din România și cea din Republica Moldova au emis un comunicat de presă comun prin care îndeamnă politicienii să-și adune experții și să vină cu un plan concret de Reunire.
Ca cetățean, nu cred că putem lăsa Reunirea doar pe mâna celor din politică. Procesul ar trebui pornit de la oameni spre instituții. Și asta nu sună deloc poetic, pentru că înseamnă ajustări, armonizări, reforme. Adică fix genul de pași concreți despre care am auzit și în cazul integrării europene. Reunirea ar însemna și instituții comune: un singur Parlament și Guvern, o singură Președinție, o singură Biserică, o Academie de Științe și o singură Uniune a Scriitorilor.
Revenind la literați, cu toată modestia, dar și cu toată speranța, îi îndemn pe colegii mei condeieri să dea tonul Reunirii și să creeze o singură Uniune a Scriitorilor. Înțeleg că această mișcare ar însemna ca scriitorii din Republica Moldova să rămână fără o asociație legală și fără acces direct la anumite forme de sprijin.
Pe de altă parte, ar fi un exemplu și pentru alte organizații. Ar fi un prim-pas prin care o „mică unire”, inițiată de scriitorii de pe ambele maluri ale Prutului, ar deschide drumul către Marea Reunire, dacă aceasta este cu adevărat dorită. Ar fi ca un roman cu happy-end. Așadar, cine apasă butonul „Unire”?
Autor: Irina Gotișan - Sotnic
