De Ziua Internațională a Copilului, nu sărbătorim doar bucuria copilăriei, ci și responsabilitatea de a o proteja. Libertatea și iubirea lipsesc, din păcate, pentru mulți copii din Republica Moldova. În fiecare zi, în medie, cinci dintre ei dispar, fug de acasă în căutarea unor nevoi fundamentale. Dincolo de cifre, există suferință și speranță, iar responsabilitatea noastră este să le fim aproape.
În primele patru luni ale anului, poliția a fost alertată de 638 de dispariții ale copiilor, fie din centre de plasament, fie din familie. La centrul din Anenii Noi, unii copii fug în căutarea libertății sau afecțiunii.
„De vreo zece ori mi s-a întâmplat să părăsesc centrul și să nu anunț. Mă duceam la Chișinău și mă jucam acolo!”
„Fugeam de la centru. Nu aveam ce face și fugeam, după care ne găseau și ne aduceau înapoi. Mă găseau în Bulboaca. Nu trăiesc acolo, dar mă duceam acolo cu prietenii.”
„Mi-e dor de tata, de mama, de frații mei, de prietenii mei. Acasă e mai bine. E mai bine să mă joc cu prietenii mei.”
Constantin Leontiev, șeful Centrului de Prestare a Serviciilor Sociale din Anenii Noi:
„De la începutul anului am avut un singur caz. Un adolescent de până la 15 ani a plecat fără să anunțe motivul. Conducerea centrului a fost alertată, iar poliția a fost notificată. A fost deschisă o căutare, dar adolescentul s-a întors a doua zi și a spus că a fost cu prietenii.”
Potrivit poliției, cei mai mulți copii dați dispăruți au între 10 și 16 ani. Deseori sunt găsiți în 24 de ore.
Alina Ceornîi, ofițer principal la Inspectoratul Național de Securitate Publică:
„Când se declanșează o operațiune de căutare a copilului, este imediat, pentru că este pusă în pericol viața unui copil. Sunt cazuri în care părinții, de obicei, în primele ore intervin de sinestătător cu ajutorul rudelor, persoanelor apropiate, dar când văd că nu se isprăvesc, apelează la ajutorul poliției. Evident, și noi, poliția, apelăm la voluntari, la alte subdiviziuni teritoriale cum ar fi Inspectoratul Național pentru Investigație.”
Copiii din medii defavorizate sunt mai vulnerabili. Dar și cei din familii stabile pot pleca din cauza neglijenței emoționale.
Vasile Coroi, Avocatul Poporului pentru Drepturile Copilului:
„Poate părinții sunt plecați la muncă peste hotare sau poate sunt prezenți fizic, dar indisponibili emoțional. Acești copii sunt neglijați emoțional, nu au o relație reală de încredere în cadrul familiei și nu le este satisfăcută nevoia de apartenență și refugiu la care să se poată întoarce. Din acest motiv, caută aceste lucruri în altă parte, în alte relații.”
Școala poate oferi sprijin prin psihologi, însă nu toate instituțiile au specialiști. Potrivit ministrului Educației, doar 40% dintre școli au psihologi, iar restul pot apela la centrele raionale de asistență psihopedagogică.
Dan Perciun, ministrul Educației și Cercetării:
„Avem în jur de 400 de psihologi în instituțiile de învățământ. În același timp, vă reamintesc că fiecare a patra școală din Republica Moldova are mai puțin de 100 de elevi, iar fiecare a zecea are mai puțin de 50. Este evident că nu vom putea asigura un psiholog în fiecare instituție de învățământ din fiecare localitate, chiar dacă acolo învață doar cinci elevi. Este un obiectiv irealizabil. În aceste cazuri, școlile pot apela la sprijinul Centrului Republican de Asistență Psihopedagogică, prezent în fiecare raion și care are rolul de a oferi servicii acolo unde nu există specialiști.”
Anul trecut, poliția a înregistrat 1.587 de cazuri de plecare voluntară a copiilor. Două tragedii au marcat societatea. Un copil de 6 ani s-a înecat, iar un altul de 13 ani s-a sinucis după ce fugise din centrul de protecție ca să-și viziteze mama decăzută din drepturi.
Dacă dorești, pot crea și o variantă prescurtată pentru social media sau o versiune TV cu durata estimată.
