Cine își mai amintește de Generalul de Gaulle? Da, a fost președintele francez în anii care au urmat celui de-al Doilea Război Mondial. Interesant însă este faptul că doctrina gaullistă, un ansamblu de principii politice și filosofice inspirate din gândirea și acțiunile lui Charles de Gaulle, devine de mare actualitate acum la nivelul Europei care se dorește autonomă, chiar independentă.
Conceptul de autonomie strategică deschisă al Uniunii Europene a fost formulat ca un echilibru între consolidarea independenței UE în sectoare-cheie și menținerea unei economii deschise la parteneriate globale.
Desigur, generalul francez proiecta doctrina doar la nivelul țării sale zicând: „Franța trebuie să fie o națiune puternică și independentă, fără influență străină (nici din partea SUA, nici a URSS, în contextul Războiului Rece)”.
Dacă vorbim despre politica externă independentă și autonomie militară, Franța dorea acum 80 de ani „dezvoltarea unei capabilități militare autonome, inclusiv prin crearea arsenalului nuclear francez”. Exista chiar abordare de „a treia cale” în Războiul Rece, nici pro-americană, nici pro-sovietică.
Dacă punem totul în context de campioni industriali europeni, observăm că președintele de atunci preciza că „Statul trebuie să sprijine economia printr-o planificare strategică, fără a cădea în socialism. Susținem industriile strategice”.
Și cireașa de pe tort, „Puterea executivă trebuie să fie fermă, iar președintele să aibă un rol dominant în guvernare”. Gaullismul nu este strict de dreapta sau de stânga, ci caută să unifice națiunea în jurul interesului național.
Iar acum întrebarea de baza a acestui editorial. Putem zice că actuala viziune a Comisiei Europene se inspiră din doctrina gaullistă, desigur translatând-o de pe palierul francez la sistemul european?
Dan LUCA / Bruxelles
Sursa: casaeuropei.blogspot.com
