Viața Nataliei Iacub s-a schimbat radical în ziua în care fiul ei, Alexandru, a fost diagnosticat cu autism. Într-o perioadă în care informațiile și sprijinul erau aproape inexistente în R. Moldova, familia a fost nevoită să învețe totul din mers, să facă sacrificii uriașe și să nu renunțe. Mai multe detalii aflăm într-un reportaj realizat de reporterul Svetlana Naforniță, în cadrul emisiunii „Telematinal” de la TVR Moldova.
NATALIA IACUB mama: Noi îi spunem încă Sășuca, are 16 ani, este un flăcău deja, cu un cap mai înalt ca mine, da cred că pentru noi doi va fi bebeluș toată viața. 16 ani în urmă a apărut în viața noastră, provocarea vieții noastre, pentru că el s-a născut cu un efis congenital... la un an și o lună.
NATALIA IACUB mama: Credeam că după asta gata, vom intra și vom trăi până la adânci bătrâneți fără provocări, fără nimic ceva mai complicat. Din păcate, la un an și 5 luni, am început să observăm primele schimbări, când nu reacționa la nume... este un pachet standard de investigații.
La acea vreme, autismul era un subiect despre care nu se știa și nu se vorbea prea mult.
NATALIA IACUB mama: Pe timpurile celea, am dat un search în Google ce este despre autism în Moldova. Din păcate, chiar la timpurile celea nu era nimic... și nu știam încotro să mergem. Am rămas blocați noi, legați de mâini și picioare. A urmat terapie... și așa a continuat undeva 10 ani.
Verdictul a fost greu de acceptat, dar nu au lăsat mainile în jos. Din contră, a devenit începutul unei lupte, în sprijinul băiatului.
NATALIA IACUB mama: Noi, ca orice părinți, am trecut prin toate etapele: de acceptare, de negare, de toate. Plusul la noi este că noi ne-am rânduit... să ne inversăm locurile. N-a fost să fie, am trecut prin nopți nedormite. Sășuca a făcut un tratament recomandat de medici... situația dată.
Au fost nevoiți să vândă tot ce aveau în Hâncești și să se mute cu traiul la Chișinău, pentru a-i oferi copilului condițiile necesare.
NATALIA IACUB mama: Aici iarăși am continuat terapia, era constantă, fără pauze, de luni până vineri, mers școlarizarea din clasa 1 până în a 4-a am mers la o școală de masă și deja după clasa a 4-a am ajuns la o răscruce unde să alegem egoul nostru ca părinți... și să meargă la o școală specială.
NATALIA IACUB mama: Încă mai este de lucru și asta e foarte jalnic, pentru că am lucrat foarte mult ca să vociferăm că ăștia tot sunt niște copii, sunt copii ca toți copiii, ca ceilalți, este mai multă atenție. Se investesc în ei foarte mult... că nu este chiar așa. Atunci, cu 15-14 ani în urmă... că el nu e pentru societatea noastră. Ne-a filtrat cercul de prietenii, de rude, au rămas cei mai apropiați în jurul nostru.
Cu toate astea, familia a rămas unită. Iar surorile mai mici - Ana-Maria și Elizaveta - au devenit pentru fratele lor cele mai înțelegătoare prietene.
NATALIA IACUB mama: Noi niciodată nu am ascuns de ele că fratele lor are o problemă, ele știu de mici, de cum au început să vorbească, să înțeleagă că badea la noi are autism... îl acceptă așa cum este el.
Alexandru este un adolescent curios și pasionat de tehnologii. A învățat să descopere lumea din jur, așa cum simte el.
NATALIA IACUB, mama: Sășuca, în afară de jucatul pe nervi, care tot este un talent, și manipularea pentru a-și atinge scopurile... noi toate le știm. Citește în română, citește în engleză, citește în limba rusă... tot ceea ce a vrut.
NATALIA IACUB mama: Vorbiți cu copiii acasă, explicați-le, nu trebuie de ascuns, nu este rușinos nimic în asta...
