Să începem cu realitatea, acest mare inamic al propagandei.  

Potrivit datelor STRATCOM, în 2025 au fost înregistrate 17 survoluri neautorizate cu drone. În 2026, până la 21 septembrie, aveam deja peste 40. Mai mult decât dublu, înainte să se încheie anul. Dar Rusia nu ne trimite doar motive să ne uităm îngrijorați la cer. Vine și campania care ne spune spre cine să ne îndreptăm furia. Fiecare incident este urmat de valuri de propagandă care mută atenția de la agresor. Cu alte cuvinte, drona nici n-a fost identificată complet, că propaganda i-a și găsit circumstanțe atenuante. Aparatul poate să piardă direcția. Scuza, niciodată.

Prima manevră. Inversarea vinei. Agresorul pune responsabilitatea în cârca victimei. În această logică, nu cel care îți aruncă o piatră în geam trebuie întrebat ce face. Tu trebuie să explici de ce ai pus casa în calea pietrei. Și, mai ales, de ce ai geamuri atât de provocatoare.

A doua manevră este multiplicarea mesajelor. STRATCOM descrie distribuirea masivă, prin copiere, a acelorași texte pe rețele și platforme de chat. Conturi diferite, aceeași explicație. Un asemenea cor nu are nevoie de dezbatere. Are nevoie de imprimantă. Opinii independente, trase la xerox!

A treia manevră. Amestecarea subiectului dronelor cu nemulțumirile sociale, pentru a amplifica emoțiile și a bloca gândirea critică. Rețeta este simplă. Iei o dronă, adaugi facturi, pensii, scumpiri, amesteci energic și servești indignarea fierbinte. Problemele oamenilor sunt reale. Tocmai de aceea sunt bune de exploatat. Până termini discuția despre factură, cel care a lansat drona a ieșit din cadru.

Iar destinația acestei campanii, potrivit STRATCOM, este intimidarea populației, subminarea apărării, reducerea sprijinului pentru Ucraina și abandonarea drumului european în schimbul unei false siguranțe. 

Traducere din propagandă. Pentru a fi în siguranță, renunță la ce te poate proteja și fă ce dorește cel care te amenință. Un fel de abonament la liniște, vândut de cel care îți bate noaptea în ușă cu barosul.

Aici se întâlnesc cele două operațiuni. Drona produce frică, propaganda încearcă să transforme frica în supunere. Una încalcă frontiera. Cealaltă încearcă să ne convingă că problema este că avem frontieră.

Să nu confundăm pacea cu liniștea cerută de agresor. Mai ales când își susține argumentele cu explozibil.

Verificarea limbii române ar putea elimina candidații indezirabili la funcția de bașcan?

 Astăzi verificăm cum ajunge un formular electoral să fie prezentat drept „ghilotină politică”. Pe Facebook, Platforma PRO-RUSĂ 111 din Găgăuzia avertizează că verificarea limbii române ar putea elimina candidații indezirabili la funcția de bașcan. Alte unelte ale propagandei ruse evocă inclusiv posibilitatea ca un candidat să fie pus să recite un poem fără greșeli în limba română.

Să vedem dacă la înregistrarea candidaților se depune dosarul sau se extrage biletul: „Comentați metafora din strofa a doua!”

Mai întâi, ce spune regula? Candidații trebuie să cunoască limba română și limba găgăuză. Ambele. Legea nu stabilește un nivel lingvistic precis, iar procedura aprobată nu prevede un examen separat de limbă. Cu atât mai puțin unul de literatură. 

Până aici, poezia este în scenariul comentatorilor, nu în procedura electorală. Eminescu poate rămâne în bibliotecă. Nu este convocat în comisie. Dar atenție. Fără examen separat nu înseamnă fără verificare!

Potrivit procedurii aprobate de Comisia Electorală Centrală la 11 septembrie 2026, candidatul completează de mână, în română și găgăuză, declarația prin care acceptă să candideze. Aceasta include asumarea pe propria răspundere a îndeplinirii condițiilor privind domicilierea și cunoașterea celor două limbi. 

Avem, așadar, o declarație. Scrisă cu pixul. Pentru moment, presupusa „ghilotină” seamănă foarte mult cu un obiect de papetărie.

Urmează o discuție, tot în ambele limbi, despre depunerea și recepționarea documentelor. Îndeplinirea criteriului lingvistic este atestată de Consiliul Electoral Central al Găgăuziei. Nu de un juriu literar trimis să vâneze rime și greșeli la Comrat.

Discuția este despre acte. Dosarul nu trebuie să rimeze cu electoratul. Și nici declarația de consimțământ nu se transformă în sonet.

Mai există un detaliu. Potrivit legii, bașcanul este membru al Guvernului Republicii Moldova. Iar cunoașterea limbii române este deja o cerință legală pentru membrii Guvernului. Nu este o condiție care apare exclusiv în cazul acestei funcții din autonomie. 

Desigur, rămâne de urmărit cum se aplică verificarea. Ce criterii sunt folosite? Sunt tratați candidații la fel? Apar refuzuri nejustificate? Acestea sunt întrebări care cer documente și răspunsuri concrete.

Dar între s-ar putea produce un abuz și „abuzul este demonstrat” există o diferență. Se numește probă. Nu se înlocuiește cu trei semne de exclamare.

Iar cine alege bașcanul? Potrivit Codului electoral, alegătorii din autonomie, prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat. Existența unei condiții de candidatură nu dovedește, singură, că alegerea a fost transferată la Chișinău. 

Așadar, înainte să pregătim decorul cu ghilotina, să deschidem regulamentul. S-ar putea să descoperim că examenul de poezie există numai în povestea despre el.

Uniunea Europeană ar vrea să ucidă toate animalele din România?

Verificăm câteva afirmații ale Dianei Șoșoacă de la Russia Today. Avem două instrumente. Documentele și calculatorul. Niciunul nu funcționează pe bază de aplauze. 

La protestul oierilor, europarlamentara a estimat „poate peste 50.000 de persoane”. Estimarea autorităților oferea o cifră de 3.000. Diferența? Vreo 47.000. O mobilizare impresionantă. A cifrelor. 

Urmează acuzația că Uniunea Europeană ar vrea să ucidă toate animalele din România. În realitate, sacrificările din focare sunt măsuri pentru combaterea pestei micilor rumegătoare, aplicate de autoritățile veterinare române potrivit normelor europene. Nu un program de exterminare a tuturor animalelor. 

Un diagnostic veterinar nu este o declarație de război împotriva stânei. Iar virusul, din păcate, nu poate fi convins să plece printr-un interviu.

Mai aflăm că politica agricolă europeană ar fi pentru câteva țări mari, nu pentru toate cele 27. Documentele Comisiei arată un cadru comun, cu planuri adaptate fiecărui stat. Asta nu înseamnă finanțări identice, dar nici excluderea României. 

Am verificat lista. România este acolo. Nu cu cerneală invizibilă.

Apoi, oferirea unui interviu către RT ar aduce închisoarea. Consiliul UE precizează însă că restricțiile de difuzare nu împiedică activități precum documentarea și interviurile. Suspendarea difuzării nu este o condamnare automată a invitatului. Microfonul nu ține loc de sentință. 

În sfârșit, resursele ar fi toate ale străinilor. Constituția spune că bogățiile de interes public ale subsolului sunt proprietate publică. Concesionarea exploatării nu înseamnă vânzarea zăcământului. Nici chiriașul nu devine proprietarul apartamentului doar fiindcă are cheia. Criticile pot fi discutate. Cifrele și legile trebuie verificate. Iar așa spun eu nu este nici recensământ, nici articol de lege.

Armata bulgară ar fi concentrată la graniță, pregătită să atace pentru Dobrogea?

Astăzi verificăm o presupusă invazie. Deocamdată, avem microfonul. Dovezile nu prea. De câteva săptămâni Diana Șoșoacă susține, inclusiv în emisiunea lui Dan Diaconescu, că armata bulgară ar fi concentrată la graniță, pregătită să atace pentru Dobrogea. Nu a prezentat dovezi despre această mobilizare sau despre presupusul plan militar.  O afirmație poate pune publicul pe jar. Nu pune automat și armata pe hartă.

Ce este documentat? Cooperarea militară.

Și de unde ar putea veni imaginea cu „armata de la graniță”? În zona Vidin–Calafat chiar au existat exerciții militare. Doar că realitatea strică din nou scenariul. La BLUE DANUBE 2026 s-au antrenat împreună militari din România, Serbia și Ungaria, cu nave, scafandri și drone. 

Iar în timp ce Diana Șoșoacă vorbea despre Bulgaria „pe picior de atac”, militarii bulgari participau la exerciții și operațiuni comune cu aliații, inclusiv cu România. 

Așadar, vedem militari lângă Vidin și concluzionăm: „Vin bulgarii după Dobrogea!”. Zonă aflata la câteva sute de kilometrii depărtare. Este ca și cum vezi pompierii făcând un exercițiu și anunți că au venit să incendieze orașul. Așadar, în documente apare o operațiune împreună. În declarație, una împotrivă. Două cuvinte apropiate în dicționar, dar foarte diferite pentru un comandant militar.

Dar revendicările asociate partidului Vazrazhdane, „Renașterea”?

Kostadin Kostadinov scria pe blogul personal, încă din 2010, despre un scenariu în care Bulgaria ar cere teritorii din Dobrogea de Nord, în eventualitatea unirii României cu Republica Moldova. Inclusiv schimburi de teritorii și populație. În ianuarie 2025, ca lider al „Renașterii”, a cerut anexarea Basarabiei de Sud.

Deci, avem declarații teritoriale reale. Dar între declarația unui politician și ordinul unei armate nu se pune semnul egal.

Ministerul bulgar de Externe descrie relația cu România și Republica Moldova prin bună vecinătate și cooperare în NATO și UE. Aceasta este poziția instituțională publicată. Un partid nu este întreaga Bulgarie. Un blog nu este Statul Major. Iar butonul distribuie nu este ordin de mobilizare. Revendicările se verifică. Mișcările de trupe se probează. Nu chemăm sirena să țină locul dovezii.