Eliberat la insistența Consiliului Europei, după 9 ani de detenție în închisoarea de la Hlinoaia, în celula nr. 13, cu inscripția „Condamnat la moarte”, în care a fost vizitat de raportorul Consiliului Europei, Josette Durrieu, și de Comisarul pentru Drepturile Omului, Álvaro Gil-Robles, ajuns la Strasbourg, era măcinat de tristețe pentru camarazii rămași în închisoare.
Era conștient că, eliberându-l doar pe el, separatiștii au mai săvârșit o mârșăvie — de data aceasta pentru ca el să fie condamnat de propriii săi camarazi…
Era hotărât să continue lupta, de această dată din Parlamentul României și din Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, forul paneuropean dedicat apărării drepturilor omului, statului de drept și democrației pluraliste.
Abia când camarazii săi Andrei Ivanțoc, Tudor Petrov-Popa și Alexandru Leșco au fost eliberați, Ilie Ilașcu a simțit că o parte din povara nedreptății se ridică de pe umerii săi.
Adevărul privind drama lor a fost consfințit prin Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Ilașcu și alții vs. Republica Moldova și Federația Rusă, Cererea nr. 48787/99, pronunțată la 8 iulie 2004, care a constatat responsabilitatea Federației Ruse pentru detenția ilegală și tratamentele inumane aplicate membrilor grupului.
Idealul său — Națiunea Unită, România Reîntregită — rămâne o sarcină de îndeplinit.
Așa să ne ajute Dumnezeu!
Iulia Gorea Costin
