După ani petrecuți în străinătate, tot mai mulți basarabeni aleg să revină acasă. Se întorc cu experiență, meserii învățate peste hotare și cu dorința de a investi în comunitățile din care au plecat. Unii deschid afaceri, alții creează locuri de muncă, iar alții încearcă să schimbe fața satelor prin propriul talent. După 25 de ani de muncă în construcții, peste hotare, unul dintre cei aflati in Diapora s-au intors acasa și modelează betonul în adevărate opere de artă.
Vadim Fuior este din satul Taxobeni, raionul Fălești. Avea doar 16 ani când a plecat la muncă în Rusia. Absolvise nouă clase, iar lipsurile din familie l-au obligat să ia această decizie. Lucra în construcții, însă talentul său nu a trecut neobservat. A fost remarcat de o echipă care realiza basoreliefuri decorative, iar de atunci a început să învețe o meserie pe care avea să o transforme, peste ani, într-o artă.
VADIM FUIOR, locuitor Taxobeni: Eu tot timpul aveam un căiețel și desenam când lucram și m-a observat, într-o zonă de odihnă, m-a observat o echipă care lucra cu basorelieful, adică eu nu știam ce fac ei din urmă. Noi mergeam înainte lucrări de acestea simple.
Așa a început drumul său în arta decorativă. A învățat meseria direct pe șantier, iar ani la rând și-a perfecționat tehnica. În urmă cu patru ani a revenit acasă și a transformat experiența acumulată peste hotare într-o adevărată pasiune. Astăzi creează lucrări din beton artistic. Cea mai recentă este un foișor decorat cu butoaie, viță-de-vie și alte simboluri ale vieții de la sat.
VADIM FUIOR, locuitor Taxobeni: E greu din motiv că, din ciment, apa se așază jos, pentru că tare mult îl vibrezi. Când îl modelezi, îl vibrezi, apa se prelinge și cade. Acest butoi, două zile m-am chinuit la dânsul.
În munca sa, Vadim este ajutat de un tânăr pasionat de pictură.
GRIGORE FRIPTULEAC, elev: Schița a durat o zi, după asta, timp de o zi, am reușit să fac toată pictura. Cel mai greu mi s-a părut relieful peretelui, pentru că nu este drept, ci este cu găuri.
MIHAI NONI, locuitor Taxobeni: Din când în când vedeam că lucrează băieții aceștia aici, mai ales vedeam noaptea că arde becul și eu sunt vecin și doream să văd de ce arde becul aici. Când veneam aici, băieții aceștia lucrau. Le spuneam: Vai, e noaptea!, iar ei: Iată, noi betonul să îl muncim și apoi ne ducem. Dar mă uitam din urma lor, ieșea lucru foarte frumos.
Acum, Vadim își dorește să ofere satului un simbol aparte. Vrea să transforme stația de așteptare într-un spațiu artistic. Are însă nevoie de sprijin pentru procurarea materialelor și de toate autorizațiile necesare.
VADIM FUIOR, locuitor Taxobeni: Au început mai mulți să îmi scrie că toți mă susțin la această idee, eram bucuros, de ce nu? Dar m-am trezit cu o problemă: trebuie autorizare, deoarece nu este sub componența primăriei. Trebuie autorizare, trebuie niște acte, trebuie un proiect.
Povestea lui Vadim este parte a unui fenomen în Republica Moldova. Potrivit Recensământului din 2024, peste 154 de mii de cetățeni moldoveni s-au întors acasă în perioada 2009–2024, după ani de muncă peste hotare. Estimările Organizației Internaționale pentru Migrație și ale autorităților arată că peste un milion de cetățeni ai Republicii Moldova locuiesc sau muncesc în afara țării. În spatele acestor cifre sunt istorii de sacrificiu, familii despărțite și ani petrecuți departe de casă.
Citește și: Arta lui Dumitru Scvorțov Russu, explorată printr-un tur cultural la ChișinăuDar sunt și povești precum cea a lui Vadim Fuior, care demonstrează că experiența acumulată peste hotare poate deveni o investiție pentru comunitățile de acasă. Iar uneori, cea mai frumoasă construcție nu este din beton, ci din speranța că satul în care te-ai născut poate avea din nou un viitor.
