La 35 de ani de la independență, locul limbii române în sălile de cinema din Republica Moldova este cam în ultimele rânduri. Datele Centrului Național al Cinematografiei arată că aproape 70 la sută dintre proiecțiile analizate erau sonorizate în limba rusă şi doar 16 procente în română. Încă în 2024, CNC propunea subtitrarea sau dublarea obligatorie în română și cote pentru producțiile în limba română. Suntem în 2026, iar prevederile au dispărut din proiect. Acum, Ministerul Culturii spune că mai are nevoie de date suplimentare pentru a face o analiză dacă dublarea în română „are sens” și dacă va exista cerere.
O seară la cinema. Același film, dar pe care îl poţi urmări în mai multe limbi, la alegere. Versiunea originală, cu subtitrare în română, dublaj în rusă, iar la animații și dublaj în română. Oficial, alegere există, dar una cu adevărat disproporţionată.
ALEXANDRU TĂNASE, expert: Nu e o problemă nouă. Este aceeași situație când te obișnuiești cu o anumită anormalitate și nu mai observi că lucrurile continuă într-o manieră nefirească.
Datele solicitate de TVR MOLDOVA de la Centrul Național al Cinematografiei arată o realitate greu de ignorat: din cele 569 de proiecții, difuzate timp de nouă zile, în trei cinematografe din Chișinău, aproape 70 la sută erau sonorizate în limba rusă şi doar 16 procente în română.
Seara, diferența devine și mai mare. După ora 18:00, aproape nouă din zece proiecții analizate de CNC erau în rusă.
Dar cifrele spun doar o parte din poveste. CNC atrage atenția că cererea influențează oferta, dar și că ceea ce i se oferă spectatorului îi poate forma în timp alegerea.
VALENTINA IUSUPHODJAEV, președinte CNC: Da, cererea dictează oferta, dar există și partea inversă a lucrurilor. Dacă avem o ofertă, o ofertă diversă și bună în limba română, lucrurile se vor schimba câte un pic.
Autorităţile știau această problemă. Și nu de ieri. În septembrie 2024, CNC a pus în consultare publică un proiect care prevedea subtitrarea sau dublarea obligatorie în română, precum și cote pentru filmele în limba română și producțiile autohtone. Propunerea venea inclusiv în urma unor petiții depuse de mai mulţi părinți.
În martie 2026, când proiectul a fost definitivat, obligația privind limba română și cotele propuse inițial au dispărut. Preşdinta CNC spune că, oficial, nu i-a fost comunicată cauza avizului negativ.
VALENTINA IUSUPHODJAEV, președinte CNC: Formal, nu. Cel puțin noi nu am fost cumva informați sau nu am văzut un aviz negativ.
Cine a cerut, atunci, eliminarea prevederii și care sunt argumentele? Explicația ar fi trebuit să vină de la Ministerul Culturii. Secretarul de stat, Marcela Nistor, spune că documentul a fost negociat cu mai multe instituții, printre acestea - ministerele Economiei, Justiției și Finanțelor. Am întrebat-o pe Marcela Nistor cine a cerut totuşi renunțarea la prevederi.
MARCELA NISTOR, secretar de stat: - Eu nu eram la masa de negocieri ca să vă spun cine și ce a zis și ce argument a fost. În primul rând, cred că au negociat aceste aspecte din interesul național și nu neapărat în detriment.
REPORTER: - Interes național... economic aveți în vedere?
MARCELA NISTOR: - Nu, nu doar economic. E și de coeziune socială, e și de reprezentativitate.
REPORTER: - Reprezentativitate, ce aveți în vedere?
MARCELA NISTOR: - Mă refer că s-au văzut punctele de vedere ale tuturor jucătorilor...
REPORTER: - Nu vedeți o anomalie, inclusiv atunci când vorbim despre oră de vârf... în pofida momentului economic?
MARCELA NISTOR: Eu cred că este o realitate pe care poate nu vrem să o acceptăm. Dar noi lucrăm cu ea. Asta e diferența.
Cert este că prevederile au dispărut. Iar acum Ministerul spune că ar reveni la această problemă, doar că are nevoie de informaţii suplimentare din Registrul Cinematografiei, ca să înţeleagă dacă dublarea în limba română, cităm, are sens.
MARCELA NISTOR secretar de stat, Ministerul Culturii: În baza datelor pe care le vom primi, o să ne gândim la mecanisme de încurajare a distribuției filmelor cu subtitrare în limba română, pentru că, cu adevărat, este de testat și de cercetat dacă are sens de dublat un film în română și dacă va fi cerere pentru acest film în română.
Costurile este unul dintre argumentele invocate în această discuție.
VALENTINA IUSUPHODJAEV, președinte CNC: Mai există soluții. Noi putem lua de pe piața României, fără a cheltui bani pe subtitrări, pentru că filmul este global, circulă în toată lumea.
Cei doi operatori de cinema din R. Moldova au propriile explicații. Pornesc de la același argument: spectatorul alege. Cineplex insistă că accesul la română există și că orele sunt ajustate, după prima săptămână, în funcție de cerere. Am solicitat aceluiaşi operator date despre ponderea proiecțiilor în română față de cele dublate în rusă, însă nu am primit un răspuns.
REACŢIA CINEPLEX: Cinematografele din toate țările primesc produsul final - versiunile filmului - fără dreptul de a face modificări. (...) Difuzarea de filme este o afacere; fără încasări decente la box-office, cinematografele au șansa de a rămâne fără filme.
La Happy Cinema, cel de-al doilea distribuitor de filme în R. Moldova, în ecuație intră și furnizorul. Managerul spune că, pentru marile producții de Hollywood, cinematograful depinde şi de un furnizor din Kazahstan, care stabilește inclusiv raportul dintre versiunile programate. Happy Cinema estimează că 70–80 la sută dintre clienții săi aleg versiunea în rusă - o cifră oferită de operator.
CRISTIAN ADRONACHI, manager operator: Asta se cere, asta am văzut că merge, asta se pune ca să putem supraviețui. Noi am pus, avem foarte multe teste făcute, chiar care, oficial, pot fi arătate, care s-au pus filme din limba română seara și sălile au fost, nu că pe jumătate, dar au fost și goale.
Dacă argumentul pieței este că spectatorul decide, i-am întrebat ce aleg spectatorii.
Pentru operatori, cererea produce oferta. Pentru CNC, și oferta poate forma, în timp, cererea. Dar dincolo de calculele de piață rămâne întrebarea: de ce contează limba în care ajunge filmul la spectator și ce loc îi este asigurat limbii române pe marele ecran.
ALEXANDRU TĂNASE, analist: Trebuie să înțelegem că limba nu este doar un instrument de comunicare. Este un element de identificare etnică, mai ales când este vorba de copii. Copiii cunosc lumea înconjurătoare și creează propriul orizont, propriul set de valori. Noi trebuie să asigurăm o cotă obligatorie, pentru ca cei care vorbesc limba română să aibă posibilitatea, cel puțin aceluiași volum de filme pe care îl au și vorbitorii de limba rusă.
CARINA MULLER jurnalist TVR MOLDOVA: Dincolo de Rusia, Kazahstan, distribuitori și box-office, rămâne întrebarea de la care a pornit întreaga discuție: cine decide în ce limbă vedem un film - spectatorul, piața sau statul? La 35 de ani de la independență, într-o țară în care româna este limba oficială, răspunsul încă se negociază. Inclusiv la cinema.
