După ce unda de șoc provocată de alegerile din Austria a trecut, încep negocierile pentru formarea unui nou guvern. Ce șanse avem ca acesta să fie mai binevoitor cu România în dosarul Schengen, sau dimpotrivă, aflăm din rubrica lui Lucian Pîrvoiu, „Europa printre rânduri”.
Rezultatul alegerilor federale din Austria din weekend a traversat ca o undă de șoc Europa. Victoria Partidului Libertății FPO trezește amintiri care ne tulbură. Politico notează că partidul a fost fondat de simpatizanți naziști după terminarea celui de-Al Doilea Război Mondial, iar ideologia sa nativistă, antimigrație, suveranistă și naționalistă îi face pe mulți să se teamă. Mulți jubilează însă la această victorie istorică, relatează TVR Info.
Printre cei care se bucură de succesul extremei drepte în Austria este și liderul din Turingia al Alternative fur Deutschland, Bjorn Hocke, entuziasmat că are un frate ideologic la o aruncătură de băț, în Austria. El caută rezultatul istoric al FPO, de 29 la sută, peste scorul de 27 la sută din anii 90, epoca Jorg Haider. Hocke îl laudă pe Kickl pentru calitățile de lider, denunță complexul politico-mediatic care cântă în struna globaliștilor și îl așteaptă pe Kickl să formeze noul cabinet.
Asta s-ar putea să mai aștepte chiar mult și bine, pentru că nu prea sunt doritori care să se afișeze cu Kickl la guvernare. Paradoxal, în ciuda scorului istoric de aproape 30 la sută, posibilitățile combinatorii ale partidului libertății sunt limitate. O alianță posibilă ar fi cu popularii lui Nehammer, căci ideologiile lor sunt apropiate, au mai fost împreună la guvernare în mandatul lui Sebastian Kurz, problema e că Kickl însuși este linia roșie pe care Nehammer nu o acceptă ca persoană într-o eventuală coaliție de guvernare. De altfel și președintele ţării, provenit din rândul verzilor a lăsat să se înțeleagă că nu îl va desemna pe Kickl cancelar.
Popularii lui Nehammer se uită cu interes la o coaliție cu socialiștii, care i-ar permite să rămână partener dominant, numai că pentru atingerea majorității ar mai trebui să coopteze la guvernare liberalii de la Neos sau pe verzi. Nu în ultimul rând, socialiștii, care dau semne că ar vrea să se debaraseze de liderul lor, perdant, Andreas Babler, considerat prea social democrat, ar cocheta pentru o alianță cu partidul lui Kickl.
Ce înțelegem din toate aceste negocieri? Că orice am face sau crede, marea majoritate a austriecilor votează partide cu tentă de extremă dreapta, indiferent cum se cheamă ele și că aderarea României deplină la Schengen s-ar putea să se petreacă la „Sfântul Așteaptă”.
