În cadrul emisiunii „TeleMatinal” de la TVR Moldova, specialista a explicat că o prietenie periculoasă nu înseamnă un simplu conflict între copii, ci o relație care generează frică, rușine, izolare sau presiuni pentru adoptarea unor comportamente nedorite.

„Prieteniile periculoase sunt cele care produc frică, rușine, comportamente de risc sau situații neplăcute pentru copil. De cele mai multe ori este vorba despre un dezechilibru de putere, în care unul dictează regulile, iar celălalt doar se supune", a explicat Victoria Panu.

Potrivit psihoterapeutului, influențele negative diferă în funcție de vârsta copilului. Dacă la vârste mici acestea pot fi legate de încălcarea regulilor și a limitelor impuse de părinți, în perioada preadolescenței și adolescenței riscurile devin mult mai serioase.

„Putem vorbi despre șantaj, amenințări, bullying, cyberbullying, sexualizare, vapat, consum de alcool sau alte substanțe. Aceste comportamente pot părea atractive pentru copiii care nu au avut anterior contact cu astfel de experiențe", a menționat specialista.

Victoria Panu spune că dorința de a fi acceptat de grup și teama de excludere îi determină pe mulți adolescenți să facă lucruri pe care, în mod normal, nu le-ar accepta.

„Pentru un copil aflat la gimnaziu, părerea grupului este extrem de importantă. Uneori este dispus să facă lucruri riscante doar pentru a fi acceptat de ceilalți", a explicat aceasta.

Psihoterapeutul recomandă părinților să fie atenți la schimbările de comportament ale copiilor. Izolarea, retragerea în propria cameră, minciunile frecvente sau evitarea discuțiilor despre prieteni pot indica existența unor probleme.

„Părinții trebuie să observe dacă copilul se izolează, dacă își schimbă comportamentul sau dacă evită să vorbească despre ceea ce trăiește. Informațiile nu se obțin dintr-o singură întrebare, ci prin dialog constant și interes autentic față de viața copilului", a precizat Victoria Panu.

Ea subliniază că relația apropiată dintre părinte și copil rămâne principalul factor de protecție. În cazul adolescenților, însă, este important ca aceștia să aibă și alte persoane de încredere în jurul lor - un profesor, un antrenor, un mentor, un psiholog sau o rudă apropiată.

Specialista atrage atenția că există situații în care copiii nu trebuie lăsați să gestioneze singuri problemele.

„Atunci când vorbim despre șantaj, bullying sau cyberbullying, părinții trebuie să intervină. Uneori este necesară implicarea școlii, a psihologilor sau chiar a instituțiilor competente pentru protecția copilului", a declarat psihoterapeutul.

Totodată, Victoria Panu îi îndeamnă pe părinți să evite reacțiile impulsive și confruntările agresive cu alți copii sau cu familiile acestora.

„Atunci când părintele reacționează agresiv, copilul se închide și își pierde încrederea. Intervenția trebuie să fie calmă, echilibrată și orientată spre soluții", a explicat ea.

Potrivit specialistului, simpla interzicere a unei prietenii rareori oferă rezultate pe termen lung. În schimb, părinții ar trebui să încerce să înțeleagă relația respectivă și să discute deschis cu copilul despre ceea ce primește și oferă în cadrul acesteia.

„Nu demonizăm prietenia și nu spunem pur și simplu "nu mai ai voie". Este mai important să-l ajutăm pe copil să înțeleagă singur dacă relația îi face bine sau nu", a spus Victoria Panu.

Ea recomandă inclusiv cunoașterea prietenilor copilului și implicarea în activități comune, pentru a înțelege mai bine contextul în care acesta își petrece timpul.

Referindu-se la fenomenul bullying-ului, psihoterapeutul a amintit că acesta continuă să afecteze un număr mare de copii și nu poate fi combătut doar prin intervenția unei singure familii.

Citește și: Expert: Copiii sunt ținta preferată a marketingului alimentar agresiv

„Este nevoie de implicarea părinților, profesorilor, școlii, colegilor și a întregii comunități. Bullying-ul este un fenomen complex și nu poate fi eliminat peste noapte", a concluzionat Victoria Panu.

Specialista consideră că prevenirea comportamentelor abuzive și construirea unor relații sănătoase între copii depind în mare măsură de dialog, educație și colaborarea dintre familie și școală.